vineri

24 iunie, 2022

Dicționar Economic

SCHOLES, MYRON S. 

joi, 16 ianuarie, 2014

(n. 1941, în S.U.A.), economist, profesor universitar. În anul 1969 obţine titlul de doctor în economie la Universitatea Chicago. În prezent este profesor de finanţe la Universitatea Standard (S.U.A.) şi cercetător la Institutul Hoover. Împreună cu fisher Black şi Robert Merton, M.S. Scholes a avut o contribuţie de pionierat în ştiinţa economică, dezvoltând o nouă metodă de determinare a valorii derivatelor. Munca lor novatoare de la începutul anilor 1970, ce a rezolvat o veche problemă în teoria economică financiară, a asigurat o nouă cale de gestionare a riscului financiar. Metoda lor a contribuit substanţial la dezvoltarea rapidă a pieţelor derivatelor în ultimii 20 de ani. M.S. Scholes, împreună cu Robert Merton, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Economie în 1997. Motivaţia juriului Academiei Regale de Ştiinţe a Suediei a fost astfel formulată: “Pentru descoperirea şi fundamentarea unei noi metode de determinare a valorii derivatelor.” În anul 1973, fisher Black şi M.S. Scholes  publică  o formulă de evaluare, care acum este cunoscută sub numele de formula Black-Scholes. Ei au lucrat împreună cu Robert Merton. Ideea ce stă în spatele noii metode poate fi explicată astfel: se presupune o aşa-numită opţiune europeană, care dă dreptul de a cumpăra o acţiune certă la un preţ de 100 $ în trei luni. Această opţiune dă posibilitatea cumpărării sau vânzării numai la o dată fixă, în timp ce o opţiune americană permite vânzarea sau cumpărarea în orice moment până la o dată fixată. Evident, valoarea acestei opţiuni depinde de preţul ei actual de vânzare. Cu cât preţul de astăzi al acţiunii este mai ridicat, cu atât probabilitatea ca peste trei luni preţul ei să depăşească 100 $ este mai mare, caz în care se va plăti pentru a valorifica opţiunea. O formulă pentru evaluarea opţiunii ar trebui să determine exact cum depinde valoarea ei de preţul actual al acţiunii. Valoarea modificării datorate unei schimbări a preţului actual al acţiunii este numită “delta” opţiunii. Dacă preţul acţiunii este alterat în timp şi dacă timpul scadenţei este apropiat, se modifică şi “delta” opţiunii. Pentru a păstra un portofoliu acţiuni-opţiuni lipsit de risc, investitorul trebuie să-i schimbe componenţa. Black, Merton  şi M.S. Scholes au presupus că asemenea tranzacţii se pot desfăşura permanent, fără costuri de
tranzacţie. Condiţia ca venitul unui portofoliu acţiuni- opţiuni lipsit de risc să fie realizat în orice moment, implică o ecuaţie parţială diferenţială a cărei soluţie este dată de formula Black-Scholes pentru opţiuni:
( )
(
)t
d
N
Le
d
SN
C
rt
σ


=

,
unde variabila d este definită astfel:
t
t
2
r
L
S
ln
d
2
σ






σ
+
+
=
.
Conform acestei formule, valoarea opţiunii C este dată de diferenţa dintre preţul anticipat al acţiunii (primul termen din partea dreaptă a ecuaţiei) şi costul anticipat (al doilea termen din partea dreaptă), dacă opţiunea este folosită. Dacă valoarea opţiunii este ridicată, preţul actual al acţiunii S este ridicat, volatilitatea preţului acţiunii (măsurată prin deviaţia standard, 
σ) este mare, rata dobânzii lipsită de risc
este mare (r), scadenţa este îndepărtată (t), preţul de execuţie este mic (L), iar probabilitatea de valorificare a opţiunii este evaluată de o funcţie de distribuţie normală standardizată (N). Toţi parametrii din această ecuaţie pot fi observaţi, cu excepţia deviaţiei standard (s), care trebuie estimată pe baza datelor de pe piaţă. Dacă preţul opţiunii este cunoscut, această formulă poate fi folosită pentru estimarea deviaţiei standard. La o lună după ce la Bursa din Chicago au început operaţiuni cu derivate, Black şi M.S. Scholes publică formula lor. Începând cu 1975, aceasta a fost aplicată de investitori pentru a evalua şi pentru a-şi proteja poziţiile în privinţa opţiunilor. Astăzi mii de investitori şi dealeri utilizează zilnic această formulă. Contribuţiile teoretice ale lui M.S. Scholes (cele mai multe în colaborare cu fisher Black) se regăsesc în diferite studii şi articole: “The Valuation of Option Contracts and a Test of Market Efficiency” (Journal of Finance, vol. 27, 1972); “The Pricing of Options and Corporate Liabilities” (Journal of Political Economy, vol. 81, 1973); “The Effects of dividend Yield and dividend Policy on Common Stock Prices and Returns” (Journal of Financial Economics, vol. 1, 1974); “The capital Asset Pricing Model: Some Empirical Tests”; “Dividends and Taxes”; “Estimating Betas from Nonsynchronous Data” (Journal of Financial Economics, vol. 5, 1977).



analize cursdeguvernare

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: