totalitatea elementelor, împrejurărilor şi premiselor utilizate – direct sau indirect – sau utilizabile la producerea şi obţinerea de bunuri economice. R. nu se confundă cu bunurile, care sunt elemente apte să satisfacă aspiraţiile oamenilor. Cea mai generală clasificare a r.e. este cea în: r. umane (care exprimă capacităţi – cantitative, calitative, structurale – fizice şi intelectuale pe care membrii societăţii le pot pune în slujba activităţii economice); r. naturale (pământul, apa, aerul, bogăţiile subsolului), pe care natura le-a creat sau le regenerează; r. derivate (acumulate) – toate elementele produse şi puse în rezervă pentru o folosinţă ulterioară. Ele formează capitalul, care, în sens larg, cuprinde resursele materiale, bogăţiile, tehnicile şi tehnologiile etc. care se constituie în factori sau premise necesare obţinerii de bunuri economice. După durata folosirii şi caracterul utilizării lor, r.e. naturale se clasifică în reproductibile sau regenerabile (fondul funciar, fondul forestier, fondul cinegetic, apa etc.) şi nere- productibile (sau neregenerabile), care nu se reproduc natural şi sunt epuizabile (zăcăminte de combustibili fosili, minereuri etc.). După volumul r.e.n., în raport cu cererea pieţei, ele se împart în abundente şi deficitare. După gradul de recuperare şi refolosire, r.e.n. se clasifică în recuperabile, parţial recuperabile şi nerecuperabile. Indiferent de natura lor, r.e. trebuie considerate ca fiind limitate, adică insuficiente în raport cu trebuinţele, dinamica lor fiind mai lentă decât cea a nevoilor. Caracterul lor limitat, raritatea lor este o restricţie a activităţii economice, ceea ce impune preocuparea pentru păstrarea, conservarea, utilizarea raţională şi creşterea eficienţei folosirii lor. Privite ca stoc, r.e. formează avuţia naţională; privite în mişcare, ca flux, în procesul obţinerii bunurilor economice, r.e. se constituie în factori de producţie (v. Întreprinzător, Factori de producţie, Resurse informaţionale, Raritate).
