expresie a raportului valoric dintre două monede naţionale, care se determină prin raportarea lor cantitativă pe baza definirii legale a fiecăreia. Ea poate fi p. metalică, atunci când se exprimă în metale preţioase, p. valutară, atunci când se exprimă într-o valută de rezervă cu funcţii de bani internaţionali (de exemplu: dolarul SUA), p. D.S.T., atunci când valorile paritare se exprimă în drepturi speciale de tragere. În lipsa unui etalon monetar internaţional unic şi datorită generalizării flotării monedelor naţionale, p. fixă şi-a pierdut semnificaţia practică. În plan teoretic s-a propus înlocuirea parităţii fixe cu paritatea variabilă, şi anume cu p. glisantă, care se modifică o dată cu modificările ample pe pieţele valutare ale cursurilor de schimb, sau cu p. mobilă, care se modifică periodic cu procente mici de 1-3 %.
