(paradox apă-diamante), expresie metaforică formulată de A. Smith ca răspuns la mult controversata problemă a raportului dintre utilitatea obţinută prin folosirea unui bun şi preţul acestuia. P.v. s-a dorit a fi o abordare concretă a fundamentării şi comparării preţului apei şi a preţului diamantelor, dilema respectivă fiind cunoscută mai ales ca paradox apă-diamante. De fapt, formularea p.v. a început cu întrebarea următoare, devenită faimoasă: de ce un bun esenţial pentru existenţa omului, cum este apa, are un preţ aşa de mic, în timp ce preţul diamantelor, fără de care cei mai mulţi oameni pot trăi, este aşa de mare? Răspunsul la această întrebare a fost fundamentat pe conceptul de surplus al consumatorului, surplus care diferă foarte mult în cazul apei faţă de cel al diamantului. Apa asigură un surplus al consumatorului mult mai mare, acest bun contribuind incomparabil mai mult la asigurarea bunăstării individului (a tuturor indivizilor), cu toate că el are un preţ relativ mic (să avem în vedere că p.v. a fost formulat atunci când industria şi urbanismul erau încă incipiente). Cantitatea de diamante oferită fiind foarte mică (O
D),
preţul lor (P
D) este mare, iar surplusul consumatorului
este foarte mic (S
C/D). În schimb, cantitatea foarte
mare de apă oferită generează un preţ mic, dar un surplus al consumatorului foarte mare. Teoria utilităţii marginale a explicat p.v. prin aceea că preţul (valoarea de schimb) este determinat de utilitatea marginală atribuită, şi nu de utilitatea totală (valoarea de între- buinţare) a dozelor consumate (v. Surplusul consu- matorului).
