concept specific teoriei marxiste, prin care se exprimă consumul de energie fizică şi intelectuală a forţei de muncă în procesul producerii de noi bunuri economice. Prin mijlocirea m.v. se consumă munca trecută sub forma capitalului con- stant, rezultatul fiind producerea de noi bunuri. Spre deosebire de m. trecută, m.v. creează o valoare mai mare decât cea necesară propriei reproducţii a forţei de muncă, are capacitatea de a crea o valoare nouă mai mare, surplusul peste valoarea forţei de muncă fiind plusvaloarea.