coeficient care arată că moneda creată de băncile comerciale este un efect multiplu al rezervei lor iniţiale sau al bazei monetare. I se mai spune şi multiplicator al
monedei scripturale sau multiplicator al credi-
tului. Se determină după formula
0
R
r
1
M
⋅
=
∆
, în
care:
∆M – cantitatea de monedă creată, r – rata
rezervelor, R
0 – rezerva iniţială. Cu cât rezerva iniţială
este mai mare, cu atât sporeşte moneda care se poate crea. Cu cât rata rezervelor este mai mică, cu atât moneda care se creează este mai mare. Pe baza acestei formule se multiplică, de fapt, oferta de bani. Fiecare unitate monetară introdusă în sistemul bancar permite acestuia să multiplice cantitatea de monedă aflată în conturile de depozite la vedere (v. Bani, Rezervă obli- gatorie, Disponibilităţi monetare, Credit).
