model de creştere economică elaborat de economistul american W.W. Rostow, care pune în evidenţă cinci stadii ale procesului de creştere economică: (a) stadiul societăţii tradiţionale, definit ca acel stadiu în care structura socială este ierarhică, economia se bazează pe un sector agricol predominant, iar în societatea respectivă acţiunile umane au la bază o ştiinţă şi o tehnică prenewtoniană; (b) stadiul premergător depăşirii acestui nivel tradiţional este marcat de momentul aplicării ştiinţei moderne în agricultură, ce s-a produs în Europa la sfârşitul secolului al XVII-lea; (c) stadiul ieşirii din perioada tradiţională este caracterizat printr-o creştere economică normală şi printr-o oarecare siguranţă în viaţa economică. Dintre condiţiile de bază ale acestui stadiu o reţinem pe aceea a existenţei în economie a unui sector prelucrător semnificativ şi cu o înaltă rată de creştere, iar în plus a unui cadru de lucru, fie politic, fie social, care să susţină expansiunea sectorului modern. Acest stadiu este începutul revoluţiei industriale; (d) stadiul îndreptării spre maturitate, definit ca un stadiu intermediar, este caracterizat printr-o lungă perioadă de progres, cu fluxuri investiţionale consistente. Acesta ar reprezenta ultimii 60 de ani din istoria Vestului european; (e) stadiul consumului de masă ridicat este un stadiu de maturitate, fiind caracterizat printr-o populaţie prosperă şi printr-o producţie de masă pentru bunuri de consum sofisticate. Rostow consideră acest stadiu caracteristic S.U.A. (v. Dezvoltare economică).
