expresia grafică a limitelor resurselor bugetare ale producătorului, de care acesta trebuie să ţină seama în alegerea variantei optime de combinare a factorilor de producţie – muncă (L) şi capital (K). Dreapta AB reprezintă linia de isocost, iar Q
2 este isocuanta, aşa cum apare în graficul de
mai jos.
Optimul producătorului se obţine în punctul unde linia de isocost este tangentă la isocuantă. În graficul de mai sus, acest punct este M (AB tangentă la isocuanta Q
2) (v. Echilibrul producătorului).
