proces complex de dezvoltare a economiei mondiale, care exprimă trecerea la o treaptă calitativ nouă, superioară, a interdependenţelor şi specializărilor între economiile diferitelor state. Este determinată de un ansamblu de factori, între care un rol esenţial îl au cei tehnico-ştiinţifici şi economici. Literatura de specialitate conferă noţiunii de i.e.i. numeroase sensuri, între care mai importante sunt: a) trecerea de la microspaţii la macrospaţii, “crearea unor ansambluri economice tot mai vaste”; b) “absenţa discriminărilor sau eliminarea progresivă a discri- minărilor, în raporturile economice dintre diferite ţări”; c) stabilitatea şi eficienţa economică a relaţiilor dintre state. Cauzele principale ale i.e.i.: apariţia şi manifestarea în forme tot mai acute – începând de la jumătatea secolului al XX-lea – a contradicţiei dintre posibilităţile de sporire a producţiei şi capacitatea restrânsă a pieţelor naţionale; gradul înalt de concentrare a producţiei şi de centralizare a capitalurilor, pe de o parte, limitele şi restricţiile mişcării libere a capitalurilor şi forţei de muncă, pe de altă parte; necesitatea capitalurilor din ţările situate într-o anumită zonă de a-şi promova şi apăra “în comun” interesele, ameninţate de concurenţi internaţionali foarte puternici; constituirea de mari firme (de stat sau mixte), care prin activitatea lor
depăşesc graniţele naţionale; interesele comune ale ţărilor dezvoltate de a menţine şi extinde relaţiile cu fostele ţări coloniale, devenite independente. I.e.i. a parcurs mai multe etape şi forme.
