modalitate sau sistem de receptare şi abordare pe termen lung a marilor probleme contemporane, determinate de interacţiunea multiplelor procese şi fenomene economice, tehnice, politice, sociale, culturale, ecologice etc. şi preconizarea soluţionării lor într-o largă perspectivă de către comunitatea internaţională. Într-o asemenea viziune globalistă, ansamblul dobândeşte proprietăţi sau însuşiri pe care componentele nu le posedă. Abordarea globalistă în domeniul economico-social a fost iniţiată de Clubul de la Roma, organism apolitic, fondat în anul 1968, pentru care problematica mondială a devenit o preocupare emblematică. Şirul nu- meroaselor lucrări elaborate într-o asemenea viziune sub forma rapoartelor către clubul de la roma a fost deschis de cartea “Limitele creşterii”, apărută în 1972. În acelaşi spirit au apărut: “Omenirea la răspântie”
(1974); “Restructurarea ordinii internaţionale” (1976); “Hrană pentru 6 miliarde”, (1983); “Revoluţia desculţilor” (1985). În 1992, a fost publicată lucrarea “Prima revoluţie globală” elaborată de doi proeminenţi membri ai Clubului de la Roma (Alexander King şi Bertrand Schneider), care contribuie substanţial la înţelegerea procesului dezvoltării globale şi la adoptarea măsurilor de politică economico-socială ce se impun pentru asigurarea perspectivei globale a lumii. Pe un plan mai larg, era firesc ca, în condiţiile în care comunicaţiile au devenit universale, informaţiile instantanee, transporturile supersonice şi armele racheto-nucleare planetare, lumea să se transforme treptat într-o entitate cu trăsături globale, tinzând spre o piaţă globală şi un sistem social global. Probleme, cum sunt: creşterea economică, explozia demografică în ţările slab dezvoltate, alimentaţia, subdezvoltarea, poluarea, echilibrul ecologic, exploatarea oceanelor, proliferarea armelor de distrugere în masă etc. nu mai pot fi rezolvate decât la scară globală. Aceasta nu înseamnă însă că organismele statale naţionale încetează să-şi mai joace rolul lor activ pe scena internaţională. Statul naţional rămâne, încă multă vreme, unitatea politică structurală a sistemului inter- naţional, chiar şi acolo unde au apărut şi se dezvoltă forme de integrare economică supranaţională. Aceasta înseamnă că în analiza problematicii internaţionale trebuie să se opereze la două niveluri diferite, mondial şi naţional. În 1996, Forumul economic mondial de la Davos marca globalizarea business-ului şi a comerţului. Un an mai târziu, preşedintele şi fondatorul Forumului atrăgea atenţia asupra unei alte capcane a globalizării. El arăta că societatea prinsă în vârtejul globalismului, pe care o numeşte network society, ceea ce în româneşte înseamnă societate-reţea, nu este doar jubileu şi miracol. Ea aduce reajustări dureroase pentru categorii întregi de oameni. “Guvernele sunt dezorientate când sunt confruntate cu schimbări economice dramatice şi cu implicaţiile lor sociale”. Dacă nu suntem foarte chibzuiţi, continua preşedintele Schwab, ne paşte pericolul real ca societatea-reţea să fie mult mai puţin echitabilă, coerentă, decât cea care a existat în ţările industriale în ultima parte a acestui secol. În ultimul timp este frecvent discutat şi efectul globalismului asupra relaţiilor internaţionale. Se relevă, în context, că extinderea curentului liberal, preconizat de globalişti, duce la agravarea decalajului dintre ţările bogate şi cele sărace (v. Economie mondială, Economie naţională).
