(1897-1977), economist german de numele căruia este legată reforma economiei Germaniei după cel de-al doilea război mondial. S-a născut în localitatea Fürth, din Franconia, în familia unui mic om de afaceri. După primul război mondial a urmat studii economice şi a lucrat într-un institut de cercetări economice. I-a avut ca profesori pe Wilhelm Rieger şi pe Franz Oppenheimer, care l-au influenţat în sensul ideilor liberale. L. Erhard însuşi va recunoaşte mai târziu puternica influenţă a lui Oppenheimer în sensul socialismului liberal, definindu-şi apoi evoluţia opţiunilor de politică economică drept o redirecţionare dinspre “socialismul liberal” spre “liberalismul social”. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, L. Erhard a scris un memorandum care cuprindea proiectul său de orientare a economiei Germaniei către o economie de piaţă şi de eliminare a ideilor naziste. Între 1945 şi 1947 a fost numit, de
ministrul afacerilor economice din Bavaria, în fruntea unei comisii pentru pregătirea reformei monetare. Din 1948 devine şeful departamentului economic al comisiei de administraţie a aliaţilor, comisie care a organizat administrativ Republica Federală Germană. Pe perioada guvernării Konrad Adenauer a fost ministru al afacerilor economice, iar din 1963 i-a succedat acestuia în funcţia de cancelar. Politica sa economică a urmărit implementarea conceptului de “economie de piaţă socială”, în sensul de economie de piaţă cu caracter temperat şi cu o susţinută protecţie socială. Se consideră că L. Erhard este creatorul instituţiilor economice moderne ale Germaniei şi autorul moral al miracolului economiei germane din perioada postbelică.
