(E.C.U.), unitate de cont europeană introdusă în 1979, o dată cu crearea Sistemului Monetar European. E.C.U. se determină pe baza unui coş valutar (revăzut la fiecare 5 ani), la care participă toate ţările membre ale Uniunii Europene. Fiecare monedă a ţărilor U.E. are o pondere stabilită în funcţie de nivelul participării la comerţul intercomunitar, în mărimea P.I.B., şi de cotele fixate în cadrul mecanismului de sprijin
financiar. Faţă de E.C.U., monedele ţărilor membre ale U.E. se află într-un raport fix. Calitatea deosebită a E.C.U. constă în aceea că absoarbe puternicele creşteri şi scăderi ale cursului dolarului şi yenului, şi permite monedelor europene să rămână grupate între ele. E.C.U. este folosit într-o măsură tot mai mare în tranzacţiile băncilor comerciale, deoarece are o stabi- litate sporită, care este mai avantajoasă pentru fixarea termenilor contractului. Prin prevederile Tratatului de la Maastricht se trece de la E.C.U. (care subzistă împreună cu monedele naţionale ale ţărilor U.E.), la moneda unică – Euro.
