formă de organizare şi desfăşurare a activităţii economice în care nevoile de consum sunt satisfăcute din rezultatele activităţii proprii, fără a apela la schimb; predominantă până la prima revoluţie industrială. Se caracterizează printr-un nivel scăzut de dezvoltare economică, o gamă restrânsă de trebuinţe, preponderente fiind cele elementare. Fiecare gospodărie desfăşoară o activitate economică diversificată, produce o gamă relativ largă de bunuri economice, are eficienţă redusă, legături economice slabe, nesemnificative cu alţi agenţi economici; pământul este principalul factor de producţie. În timp, cunoaşte o tendinţă netă de reducere absolută şi relativă, cedând locul economiei de schimb. Astăzi, prezintă semnificaţie economică în gospodăriile agrare tradiţionale din ţările cel mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic. Este posibil ca în ţările cele mai dezvoltate ea să cunoască unele extinderi pentru contracararea tendinţelor de unilateralizare a activităţii umane datorate speciali- zării (v. Economie de schimb).
