proces prin
care are loc împărţirea veniturilor între membrii
societăţii. D.v. poate fi analizată funcţional şi ca
distribuţie statistică pe clase de mărime a veniturilor.
Din punct de vedere funcţional, d.v. poate fi abordată
din perspectivă macro sau microeconomică. Ca abor-
dare macroeconomică, d.v. are în vedere modul în
care este partajat venitul naţional între deţinătorii
principalelor categorii de factori de producţie (pământ,
muncă, capital). Din această perspectivă se consideră
că principalele categorii de venituri – salariile,
profiturile, renta şi dobânda – sunt expresia, pe de o
parte, a condiţiilor specifice de pe pieţele principalilor
factori de producţie (în accepţiunea neoclasică a
productivităţilor marginale ale factorilor de producţie),
iar pe de altă parte, a echilibrului de putere dintre
patronat, sindicate, guvern etc. Ca abordare
microeconomică, d.v. are în vedere împărţirea
veniturilor nete realizate de către o societate între
deţinătorii de capital, după deducerea impozitelor şi a
indemnizaţiilor managerilor. În acest caz, salariile, do-
bânzile, rentele se consideră elemente de cheltuieli.
Ca abordare statistică, se consideră frecvenţa de
distribuţie ca număr de persoane, plătitori de impozite,
gospodării etc., clasificate pe niveluri de venituri.
Rezultatul unei astfel de abordări este o diagramă tip
curba lorenz şi arată disparităţile privind d.v. într-o
ţară. Problematica d.v. a cunoscut numeroase abordări
în ştiinţa economică, atât pozitive, cât şi normative,
inclusiv interpretări doctrinare şi ideologice (v. Venit,
venit net, venit naţional).
