linie care reflectă cantitatea dintr-un anumit bun economic, factor de producţie etc., oferită spre vânzare într-o anumită perioadă de timp, la variate niveluri ale preţului unitar. Într-un grafic bidimensional, cantitatea oferită (Q) figurează pe abscisă, iar nivelul preţului (P) pe ordonată. Ca şi în cazul cererii, c.o. pieţei (totale) rezultă prin agregarea curbelor ofertei individuale, adică prin însumarea cantităţilor individuale disponibile pentru vânzare la anumite niveluri ale preţului. Trecerea de
la un punct la un alt punct de pe c.o. este determinată de schimbarea preţului, iar deplasarea c.o. spre dreapta (creşterea ofertei) ori spre stânga (reducerea ofertei) se datorează modificărilor intervenite în alţi factori, adică în condiţiile ofertei.
Pe o piaţă concurenţială, de regulă c.o. are o pantă pozitivă. Aceasta înseamnă că la preţuri mai înalte, firmele pot obţine un profit mai ridicat dacă nivelul producţiei oferite creşte, iar celelalte condiţii rămân constante (ceteris paribus). Pe o anumită piaţă, gradul de înclinare a c.o. totale depinde de durata perioadei de timp la care se raportează fluxul ofertei. Astfel, pe o perioadă scurtă, cantitatea oferită poate să crească numai în limitele permise de capacităţile de producţie existente. Creşterea potenţialului de producţie de către firmele care operează pe piaţa respectivă sau (şi) prin intrarea de noi firme, este posibilă numai pe o perioadă îndelungată. Din această cauză, gradul de înclinare a c.o. este mai mare, pe o perioadă scurtă decât pe una îndelungată. În figură, O
1 şi O2 reprezintă
c.o. pe o perioadă scurtă de timp. Pe această piaţă creşterea cererii de la C
1 la C2 a fost însoţită de o
creştere a ofertei de la O
1 la O2. C.o. pe o perioadă
lungă de timp (OL) este reprezentată de linia care uneşte punctele de echilibru A şi B. Comparativ cu această perioadă, c.o., pe o perioadă scurtă, are o pantă mai mare şi, respectiv, elasticitatea ofertei în funcţie de preţ este mai redusă (v. Funcţia ofertei, Legea generală a ofertei, Ofertă).
