to-
talitatea tranzacţiilor de bunuri economice pe
ansamblul ţărilor lumii sub orice formă se realizează
acestea. În perioada contemporană se manifestă mai
multe tendinţe în c.i., cum ar fi: tendinţă de creştere
a ponderii ţărilor industrializate în exporturile
mondiale; apariţia de noi pieţe (a ordinatoarelor, a
microprocesoarelor, a roboţilor etc.); sporirea impor-
tanţei comerţului cu brevete şi licenţe; aspectele
ecologice au devenit factori importanţi în negocierile
unor înţelegeri comerciale regionale sau mondiale;
interferarea tot mai accentuată a c.i. cu fluxurile
monetare şi financiare internaţionale; tendinţă de
“tripolarizare” a c.i. Aproape trei sferturi din valoarea
exporturilor mondiale se realizează de către Uniunea
Europeană împreună cu S.U.A. şi Japonia. Evoluţia
c.i. reflectă adâncirea şi schimbările care au loc în
diviziunea internaţională a muncii, inclusiv în ceea
ce priveşte specializarea diferitelor economii
naţionale, avantajele absolute şi comparative ale
diferitelor ţări. De la 1 ianuarie 1995, GATT (General
Agreement on Tariffs and Trade) a fost înlocuit cu
Organizaţia Mondială a Comerţului, al cărei obiectiv
principal îl constituie înlăturarea barierelor din calea
comerţului internaţional (v. Organizaţia Mondială a
Comerţului, Piaţă).
