organizaţie internaţională
guvernamentală, cu sediul la Londra, constituită între
Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, şi
o serie de ţări foste colonii şi dominioane ale
Imperiului Britanic, precum şi teritorii dependente
ale acestuia. Termenul a fost utilizat prima dată în
1917, când C. era format din Marea Britanie, Canada,
Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud şi Terra
Nova. Coloniile engleze nu făceau parte din C. În
1947, Camera Comunelor a decis admiterea în
organizaţie a tuturor teritoriilor care au aparţinut
Imperiului Britanic, luând naştere C. multilateral.
Numărul membrilor C. a crescut la 50, incluzând 25
de republici cu statut obişnuit şi cu statut special, 7
monarhii şi 16 state în care, de jure, şeful statului este
regina Marii Britanii, reprezentată de un guvernator
general, dar care, de facto, sunt conduse de Parlamente
şi guverne naţionale. Din C. fac parte 70 de teritorii
dependente cu o populaţie de circa 10 milioane de
locuitori. Africa de Sud s-a retras din C. în 1961, iar
Pakistanul, în 1972. În cadrul C. funcţionează două
organisme: conferinţa şefilor de state şi guverne ce
se întruneşte o dată la doi ani şi are rolul de a informa
statele membre asupra tuturor activităţilor C. şi de a
analiza diferite probleme ce interesează ţările membre;
un secretariat, condus de un secretar general.
Colaborarea economică şi comercială între ţările
membre se realizează prin organisme speciale ale
asociaţiei, un rol decisiv revenind sistemului
preferenţial britanic, în temeiul căreia statele membre
îşi acordă reciproc concesii tarifare.
