noţiune care exprimă
excepţiile de la legea cererii, adică situaţiile în care
cererea de mărfuri evoluează în acelaşi sens cu preţul
(dacă preţul creşte, creşte şi cererea; dacă preţul scade,
scade şi cererea). Comportamentul atipic al cererii
se produce în mai multe situaţii: a) efectul Giffen,
conform căruia scăderea preţurilor bunurilor
inferioare şi deci creşterea venitului real sunt însoţite
de diminuarea cererii la aceste bunuri şi deplasarea
ei spre bunuri de consum mai elevate; b) efectul de
anticipare din partea consumatorilor, în sensul că
mărirea preţurilor bunurilor materiale şi serviciilor
atrage după sine sporirea cererii, atunci când se
anticipează noi majorări de preţuri în viitor; scăderea
preţurilor este însoţită de micşorarea cererii, în cazul
anticipării unor noi reduceri de preţuri, consumatorii
preferând să cumpere la preţuri şi mai mici în perioada
ce urmează; c) efectul de venit nul, la bunurile de
lux foarte scumpe; o diminuare a preţului acestora
nu suscită o mărire a cererii, ele rămânând, în
continuare, accesibile numai unor anumite categorii
sociale; d) efectul de ostentaţie şi snobism, din par-
tea unor consumatori care, dorind să demonstreze că
sunt bogaţi, că aparţin unor categorii sociale
superioare, cumpără mărfuri din ce în ce mai scumpe;
e) efectul de informare imperfectă: în mod normal,
un preţ mai ridicat trebuie să indice o calitate mai
bună a produsului respectiv; există însă situaţii în
care aceleaşi bunuri, de aceeaşi calitate, au preţuri
diferite, iar cele mai scumpe dintre acestea sunt mai
mult cerute pe piaţă, decât cele cu preţ mai mic; f)
când este vorba de bunuri importante care n-au
înlocuitori, mărirea preţului lor nu atrage după sine
o diminuare a cererii (v. Bunuri Giffen, Legea
generală a cererii).
