producţia maximă, în expresie naturală, pe care o poate obţine o unitate economică într-o perioadă de timp dată, în condiţiile folosirii utilajelor la parametrii nominali, a unor fluxuri tehnologice care nu presupun locuri înguste, a utilizării depline a forţei de muncă angajate şi a unui management corespunzător. C. de p. poate fi calculată şi pe subdiviziuni ale unei întreprinderi: secţii, ateliere sau chiar utilaje. C. de p. poate varia în timp, în funcţie de intrările suplimentare de factori de producţie, respectiv, de ieşirile (scoateri din funcţiune, conservări etc.) şi uzura capitalului. În teoria economică, c. de p. reprezintă un criteriu pentru definirea perioadei de timp în analiza producătorului. Astfel, pe perioadă de timp scurtă se consideră c. de p. ca fiind invariantă, iar pe perioadă medie şi lungă poate să se modifice (v. Producţie potenţială).
