miercuri

10 august, 2022

Dicționar Economic

ANGELESCU, ION N. 

vineri, 6 august, 2021

>(1884-1930), economist român, profesor universitar, propagator al teoriei solidarismului social-economic în condiţiile societăţii burgheze prin cooperaţie, asigurări sociale şi sindicalism. Studii şi doctorat în ştiinţe economice la Universitatea din München. S-a remarcat prin ample  şi profunde cercetări  ştiinţifice, printr-o prestigioasă activitate didactică universitară, precum şi printr-o preocupare susţinută pentru dezvoltarea publicisticii economice româneşti. Prin întreaga sa operă, ca şi prin activitatea de predare şi de conducere a învăţământului superior economic (a fost rectorul Academiei Comerciale în perioada 1924-1929, principal ctitor al monumentalei clădiri A.S.E. din Piaţa Romană), I.N. Angelescu poate fi apreciat ca unul dintre cei mai prolifici economişti români din ajunul primului război mondial şi deceniul care i-a urmat, ca un patriot ferm, extrem de activ în viaţa social-politică şi universitară. În opera lui I.N. Angelescu un loc important îl ocupă istoria economică. El este specialistul care, pentru prima dată, a încercat să prezinte într-o formă cuprinzătoare evoluţia vieţii economice rurale şi urbane la români. El a abordat pe larg problemele metodei de cercetare economică, contribuind la dezvoltarea multora dintre laturile acesteia, demonstrând astfel o bogată erudiţie în domeniu  şi, totodată, o vigoare invidiată de contemporanii săi. I.N. Angelescu a acordat o atenţie deosebită mecanismului de funcţionare a economiei româneşti în anii de după primul război mondial. În lucrarea sa principală pe această temă, “Cunoaşterea şi conducerea pieţei economice”, el preciza: a cunoaşte este scopul oricărei lucrări de ştiinţă economică şi a conduce este scopul oricărei politici economice pe baza normelor de conducere scoase din legile mecanismului vieţii economice. În ceea ce priveşte rolul statului în economie, I.N. Angelescu se pronunţa împotriva celor care negau acest rol, făcând precizarea că dimensiunea acţiunii economice a statului, sub forma regiei proprii, este o chestiune de oportunitate. Era deschis transformărilor demo- cratice în economia României Mari, considerând că acestea se pot asigura prin cooperaţie, sindicalism şi asigurări sociale. El se pronunţă însă împotriva
democratizării formale, doar juridice. Marea reformă, pe care o aşteaptă timpul – sublinia el – nu va fi una juridică formală, ci una economică, reală de schim- bare a repartizării avuţiilor. Prin schimbarea re- partizării avuţiilor se deplasează puterea politică reală şi prin aceasta se schimbă într-adevăr ordinea de drept; nu se creează drept în coduri, ci dreptul trăieşte în viaţa economică  şi socială.  Op.:   “Originea răzeşilor şi moşnenilor. Caracterul codevălmăşiei lor” (1909); “Principii de metodă şi regularităţi statistice. Mişcarea criminalităţii în România în ultimii 35 de ani” (în germană, 1912); “Cooperaţia şi socialismul în Europa” (1913); “Asigurările sociale în statele moderne” (1913); “Evoluţia comerţului exterior al României” (în franceză, 1914); “Cunoaşterea  şi conducerea pieţei economice” (1914); “Istoria comerţului universal în legătură cu istoria economică şi cu istoria culturii popoarelor” (1915); “Politica eco- nomică a României faţă de politica economică imperialistă” (1923); “L’accroissement de la production et son influence sur les variations du Change en Roumanie” (1924); “Situation et organisation economique de la Roumanie en 1926” (1927).



analize cursdeguvernare

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: