joi

28 martie, 2024

Dicționar Economic

ABSORBŢIE

miercuri, 27 iunie, 2018

(1) preluarea unei societăţi comerciale de către o altă societate comercială, întregul activ al primei societăţi devenind aportul său la capitalul social al celei de a doua. De aceea, a. este, în fapt, o formă de concentrare a producţiei (a activităţilor)  şi a managementului. Pentru aportul respectiv se emit acţiuni de către societatea absorbantă dacă aceasta este societate anonimă, iar dacă nu, se acordă părţi de capital social corespunzătoare. Prin a. se schimbă drepturile sociale ale proprietarilor societăţilor absorbite contra acţiuni sau noi cote-părţi din creşterea capitalului societăţii absorbante. Este forma de fuziune cea mai utilizată, pentru că  a. permite unirea unor societăţi de mărimi foarte diferite. A. are loc pe baza unui acord sau contract de fuziune între societăţile participante, indiferent de împrejurările care au determinat societăţile, îndeosebi societatea absorbită, să recurgă la acest acord. În documentul de fuziune se precizează: motivele, scopurile şi condiţiile a.; data la care încetează ope- raţiunile firmei sau firmelor absorbite şi are loc preluarea lor de către absorbanţi; structura şi mărimea activului şi pasivului care se transmit societăţii absor- bante; proporţia în care are loc schimbarea dreptu- rilor sociale ale proprietarilor asociaţi la firmele absorbante; nivelul primei de fuziune. Dacă a. are loc între societăţi pe acţiuni, decizia în acest sens este luată de adunările generale extraordinare ale societăţilor respective. Pentru celelalte societăţi comerciale,  a. este decisă de către proprietarii asociaţi. Aprobarea a. face ca proprietarii asociaţi ai societăţii absorbite să obţină drept de creanţă asupra societăţii absorbante (care trebuie să le emită acţiuni pentru aport) şi în acelaşi timp să devină debitori (pentru obligaţia de a realiza aportul respectiv). Societatea absorbantă poate să se abţină de la consultarea proprietarilor asociaţi ai societăţii absor- bite dacă le oferă rambursarea valorii titlurilor, devenind astfel debitoare faţă de ei. (2) Formă de dezechilibru pe piaţa bunurilor economice, caracterizată prin deficit de ofertă respectiv, prin excedent de cerere. Starea de a. este considerată o piaţă a vânzătorului (producătorului) cu toate meca- nismele şi consecinţele ei (v. Concentrare, Dezechi- libru economic).



analize cursdeguvernare

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: