Metadatele conexiunilor internet și conversațiilor telefonice (identitate, localizare, dată, durată etc.) nu pot fi stocate pe termen nelimitat și generalizat de către operatori, astfel încât statele nu le pot impune asemenea acțiuni operatorilor telecom, conform unei decizii a Curții de Justiției a UE (CJUE).
Pot exista însă derogări în cazul în care un stat se confruntă cu o „amenințare gravă pentru securitatea națională, reală și actuală sau previzibilă”, ceea ce poate duce la impunerea, prin „măsuri legislative”, a unei colectări „generalizate și nediferențiate” a datelor, dar numai „pe o durată de timp limitată la strictul necesar”, se precizează în decizia de marți a CJUE.
Hotărârea a fost pronunțată pe solicitări din Franța, Belgia și Marea Britanie care au cerut lămuriri privind posibilitatea ca statele să ordone operatorilor telecom colectarea „generalizată și nediferențiată” a datelor de conectare și de localizare. CJUE se opune acestor posibilități și cere impunerea de garanții pentru o colectare țintită sau de durată limitată, în cazuri de „amenințare gravă pentru securitatea națională”.
Reglementările naționale ce impun operatorilor telecom să transmită sau să stocheze de manieră generalizată și nediferențiată metadatele conexiunilor internet și ale conversațiilor telefonice nu sunt în conformitate cu dreptul european, explică CJUE, citată de AFP.
Excepțiile, doar cu garanții efective și supravegheate de judecător
Excepțiile, conform deciziei CJUE, sunt posibile în cadrul „luptei împotriva criminalității grave” și „prevenirii unor amenințări grave împotriva securității publice”, când un stat membru poate să „prevadă conservarea țintită a datelor precum și conservarea lor rapidă”.
Dar, subliniază Curtea, „o astfel de ingerință în drepturile fundamentale trebuie să fie însoțită de garanții efective și controlată de către un judecător sau de o autoritate administrativă independentă”.
Mai multe state membre continuă să ceară o astfel de colectare și stocare, pentru ca polițiștii, procurorii sau serviciile de informații să poată avea acces la aceste date. Ele se bazează pe Tratatul UE, potrivit căruia securitatea națională ține strict de responsabilitatea fiecărui stat.
Un argument care nu a convins CJUE, pentru care aceste practici contravin directivei europene „viață privată și comunicații electronice”.
