Factorii decizie și mințile luminate ale economiei mondiale reunite în cadrul Forumului Economic de la Davos ( Elveția) au pus problema reproiectării capitalismului pentru a reface coeziunea socială și a evita cronicizarea crizei. Diferenţele tot mai pronunțate dintre venituri şi şomajul tot mai ridicat din țările Europei Occidentale, mai ales în rândul tinerilor, ridică problema găsirii unor soluții.
Ediţia 42-a a reuniunii anuale de la Davos ( 23 -27 ianuarie 2013) a fost centrată pe tema: „Marea transformare: Formarea de noi modele”. Pe fondul concentrării avuţiei şi a reducerii numărului de locuri de muncă, se caută măsurile care să favorizeze un capitalism corect, ce ar trebui să se acorde mai multă atenţie legilor şi reglementărilor, investiţiilor în educaţie, promovării creativităţii şi inovaţiei.
Măsurile de austeritate luate pentru a evita un colaps al sistemului financiar global au indus o încetinire a creșterii, dacă nu cumva chiar o stagnare pentru multe dintre statele care pierd teren în competiția economică mondială. Dezechilibrele fiscale și posibilitatea unor derapaje majore la nivelul obligațiilor de plată a datoriilor asumate rămân marile riscuri ale acestui an, potrivit unui raport al Forumului.
Aflată într-un moment delicat al schimbărilor structurale, pentru România se pune problema scurtării drumului spre acel nou model de capitalism care să permită o evoluție economico-socială favorabilă și sustenabilă pentru acest secol. Simpla urmare a căilor bătătorite nu este suficientă pentru a evita dificultățile cu care se confruntă societăți mult mai așezate decât cea românească.
Ironia sorții, va trebui să ne întoarcem spre o sintagmă familiară înainte de 1989, și anume ”preluarea critică” a elementelor de progres în organizarea financiară și socială, de echitate în șansele de dezvoltare umană și de calitate a vieții. Tot dinspre societatea capitalistă mai dezvoltată, dar, de data aceasta venind din partea cealaltă, a acumulării mai mult sau mai puțin primitive de capital și de creuzet al intereselor supranaționale.
Restructurarea datoriilor publice este inevitabilă, deoarece forțarea plății nu este sustenabilă într-o democraţie (vezi Kenneth Rogoff, profesor de economie la Universitatea Harvard). Presiunile în acest sens nu sunt atât de natură economică, cât de natură politică. Dar nu este suficient, trebuie create stimulentele pentru o dezvoltare semnificativă, care să satisfacă cerința socială.
De luat aminte pentru noi, modelele de succes nu par să fie latine, cu o Franță ce se îndreaptă spre recesiune și care pare să fi abandonat marota majorării taxelor pentru cei mai avuți și o Spanie care înregistrează cel mai ridicat nivel al șomajului de la căderea dictaturii lui Franco, tinerii fiind afectați într-o neverosimilă proporție de 60%.
Prin contrast, sectorul privat german a marcat cea mai rapidă rată de extindere din ultimul an iar sectorul manufacturier se reface rapid pe fondul unor exporturi robuste, ce indică o capacitate sporită de adaptare la turbulențele ce pot scutura economiile de piață. Poziția americană, determinantă pentru economia modială rămâne neclară pe partea fiscală, deși este așteptată o creștere moderată a economiei.
Criza monedei unice europene, aterizarea economiei chineze mai mult sau mai puțin dură a economiei chineze, problemele mediului instituțional din Rusia și evoluția prețului resurselor energetice sunt tot atâtea elemente care complică situația mondială. În care decizia corectă luată la timp și păstrarea unui ritm ulterior solid devin esențiale.
De plidă, România a coborât pe locul 13 în topul mondial al vitezei medii de conectare la internet, de pe poziţia a noua la sfârşitul anului trecut, dar s-a menţinut în top 10 în Europa, după ce, în 2010, internetul românesc era cel mai rapid de pe continent şi al patrulea în lume. E doar un mic exemplu, dar cu semnificații extinse.
Poziționată marginal în liga membrilor recenți ai Uniunii Europene, România trebuie să facă saltul de la rămânerea în urmă la trecerea în avangardă acolo unde poate. Și, mai ales, să facă fuziunea între segmentele arhaice și cele ultramoderne, să-și integreze inteligent atuurile, pentru a realiza măcar o medie rezonabilă a dezvoltării.
