Entuziasmul digitalizării manifestat în debutul pandemiei pare că s-a domolit – se aude tot mai rar de ”oportunitatea digitalizării creată de coronavirus”, iar marile proiecte de digitalizare, cu câteva excepții, par așezate la coada listei de priorități ale momentului.
În realitate, situația e blocată de lipsa câtorva legi esențiale, în baza cărora digitalizarea s-ar putea impune, uniform, la nivelul administrației centrale și locale, cu propagare în economie.
Dacă s-ar aproba aceste legi, atunci nu s-ar împlini doar visul contribuabilului român, ci s-ar putea fructifica și oportunitatea imediată oferită de Bruxelles, care solicită ca minimum 20% din fondurile alocate prin Planurile naționale de reziliență să fie cheltuite pe componenta de digitalizare. E vorba de zeci de milioane de euro. bani care vor fi disponibili chiar din acest an, cu condiția să avansăm proiecte…
”O legislație neadaptată la secolul XXI”
După un an în fruntea Autorității pentru Digitalizarea României, Sabin Sărmaș, azi deputat de Cluj, admite: ”Din punct de vedere al informatizării și digitalizării, legislația noastră este neadaptată la secolul XXI. Remediul ține fie de capacitatea instituțională de acțiune, fie de adaptarea legislației”.
Problema este că, în condițiile în care instituțiile sunt ”populate” cu prea puțini specialiști în domeniu, iar ”digitalizarea bună” stă la mâna unor funcționari publici cărora le este teamă să își asume proiecte pe care le înțeleg prea puțin, singura variantă fezabilă este cea a promovării legislației care să o impună.
1- O Lege a interoperabilității – singura care poate obliga instituțiile să nu mai țină datele captive
Într-un interviu acordat cursdeguvernare.ro anul trecut, Sabin Sărmaș vorbea de planurile sale la ADR și despre pilonii pe care trebuie așezată digitalizarea din România.
(Citiți și: ”Interviu Sabin Sărmaș – președintele Autorității de Digitalizare: La ANAF sunt vreo 500 de aplicații; multe platforme trebuie transformate cu totul; partajarea datelor între instituții va fi impusă prin sancțiuni”)
Un an mai târziu aflăm, de la persoana cea mai avizată, cum și cât sunt de consolidați acești piloni.
”Vorbeam de identitatea electronică. Cu oarece greutate, acest proiect a fost demarat ( n. red.: e vorba de Platforma Software Centralizată pentru Identitate Digitală – PSCID). Este un proiect de referință pentru procesul de transformare digitală a României. Are termen de livrare 2 ani, important însă: vor exista livrări intermediare, deci anumite componente ale PSCID ar putea fi operaționale mai devreme.
Depindem însă foarte mult de interoperabilitatea sistemelor, iar aici încă este nevoie de suport legislativ. Există cadrul general, dar este nevoie neapărat de o lege a interoperabilității. Din punct de vedere tehnic, este o lege esențială, singura care poate obliga instituțiile să nu mai țină datele captive”, spune Sabin Sărmaș.
De ce este importantă interoperabilitatea – acest proiect urmărește realizarea unui nod de interoperabilitate, care ar funcționa ca o ”poartă de acces automat” la toate registrele publice naționale și care ar permite schimbul de date între instituțiile și autoritățile publice. Ar asigura comunicarea între sistemele informatice publice pentru furnizarea eficientă de servicii pe cale electronică.
”Astăzi nu există bază legală care să oblige la schimb de date între instituții, iar lucrurile se întâmplă în funcție de disponibilitatea fiecăruia de a ajuta. Un exemplu: Anul trecut, MAI a fost extrem de cooperant și a pus la dispoziție Ministerului Economiei date pentru a dinamiza diversele programe ale acestuia din urmă. Colaborarea s-a făcut pe bază de protocol, dar e nefiresc să se întâmple așa, totul ar trebui făcut automat”, precizează deputatul PNL.
2- Semnătura electronică: azi o vedem, și nu e
La capitolul priorități legislative ale mandatului său parlamentar, Sabin Sărmaș mai menționează: deplina operaționalizare a Legii semnăturii electronice, o nouă lege a arhivării și reglementarea modului în care se livrează softuri pentru sectorul public.
Precizare: deși există un cadru general oferit de OUG nr. 38/2020, Legea semnăturii electronice este funcțională doar pe jumătate.
La nivel interinstituțional, de bine de rău nimeni nu se plânge. În relația cu contribuabilul, autorităţile şi instituţiile publice erau însă obligate să emită până în vara anului 2020 acte administrative pentru stabilirea tipului de semnătură electronică necesar pentru un anumit serviciu prestat. Lucru pe care unele instituții fie l-au uitat, fie nu l-au comunicat public.
În această ultimă privință, problema s-ar putea rezolva de la sine: începând cu ianuarie 2021 ar fi trebuit să înceapă să fie emise noile cărți de identitate, care să conțină inclusiv semnătură electronică.
Problema este că nici până la această dată nu este stabilit dacă această carte de indentitate conține sau nu semnătură electronică, iar dacă da, care ar fi nivelul de ”încredere” al respectivei semnături. Aici se ascunde o miză financiară importantă pentru puținii furnizorii de semnătură electronică.
3- Mica revoluție în achiziții publice și problema specifică a serviciilor de IT
”Am făcut un singur progres notabil- este în curs de implementare în SEAP sistemul de achiziții dinamice, cred că va fi gata până la sfârșitul lunii ianuarie. Este o mică revoluție – va exista un pool de furnizori de servicii. Companiile sau instituțiile vor avea un contract-cadru, în baza căruia poate adăuga, sau elimina, furnizori, în funcție de evoluția proiectului”, precizează Sabin Sărmaș.
Problema achizițiilor de servicii IT este că acestea sunt tratate la fel ca oricare altele în condițiile în care avansul tehnologic din domeniu este nemaiântâlnit altundeva. Procesul de achiziție este greoi, rigid, blocat de contestații la fel ca construcția de autostrăzi, astfel încât sistemele achiziționate sunt de cele mai multe ori depășite chiar în momentul semnării contractelor.
Precizare: sistemul dinamic de achiziţii este acel proces de achiziţie organizat în integralitate prin mijloace electronice şi deschis, pe întreaga sa perioadă de valabilitate, oricărui operator economic care îndeplineşte criteriile de calificare şi selecţie, pentru achiziţii de uz curent, ale căror caracteristici general disponibile pe piaţă ce satisfac necesităţile autorităţii contractante.
Sistemul dinamic grăbește procedura, dar nu elimină toate problemele post-achiziție. În consecință, legea ar trebui modificată corespunzător.
”Ce am încercat noi”, explică Sabin Sărmaș, ”să avem un grup de companii care să poată livra un sistem/ sau părți ale acestuia. Lucrul acesta îți va oferi flexibilitate”.
Ceață în jurul cloud-ului guvernamental
Sabin Sărmaș: ”Mai vorbeam de cloud-ul guvernamental, acesta este într-un oarecare blocaj, dar nu este ceva semnificativ. Partea bună este că implementarea proiectului se poate face în mai puțin de 1 an.
A ridicat multe întrebări legate de controlul datelor, de securitatea și inviolabilitatea acestora etc. Legislația ne-a împiedicat să facem un parteneriat cu SPP pentru realizarea clud-ului guvernamental. Am realizat totuși un proiect și, pe ultima sută de metri, înainte de alegeri, mai aveam un singur articol de clarificat în Guvern: legat de modul de împărțire al atribuțiilor între ADR și SPP în acest proiect. Din păcate, nu am reușit să promovăm în timp util această lege”.
Un răspuns
Ce bine era daca domnul Sarmas citea studiul Romanian Enterprise Architecture and Interoperability Framework din 2016 si propunerile concrete din acesta si daca se concentra mai mult pe „sharing and reuse” a unor sisteme IT existente. Acum nu putem decat sa speram ca orgoliile MCSI si ulterior ADR nu vor continua in noul Minister al Cercetării, Inovării şi Digitalizării.