Eurostat prezintă un infografic elocvent pentru abordarile din sistemul de sănătate și pentru modul de a gândi al românilor. Care, din acest punct de vedere, nu sunt decât geografic în Uniunea Europeană.
Este vorba despre procentajul femeilor cu vârsta cuprinsă între 50 și 69 de ani testate pentru cancer la sân, situat în România la catastrofala valoare de 0,2%, adică doar două persoane din o mie.
Chiar dacă datele sunt din 2015 (oare de ce nu o prezenta Eurostat date mai recente, nu le-a primit sau nu sunt de încredere ?), ar fi de reținut că statul din UE care stă cel mai prost la acest capitol în afara noastră, Bulgaria, figurează cu două ordine de mărime (!!) peste noi, respectiv un procentaj de 20,6%.
Dacă nu aveam cum să ajungem la performanța din state precum Danemarca (82,1%), Finlanda (81,9%) sau Olanda (78,2%) rămâne ( aproape ) de neînțeles cum am rămas la o asemenea distanță de state provenite tot din fostul bloc estic, precum Cehia (62%), Ungaria (41,1%) sau Slovacia (30,7%).
Educația deficitară (care a blocat în urmă cu ceva ani o tentativă de a extinde prevenția pe diverse afecțiuni frecvente întreprinsă de un ministru al Sănătății care, culmea, nu era medic), conjugată cu tendința de a băga „sub preș” realitățile seci ale vieții, eterna penurie de fonduri și goana după voturi obținute facil au condus la această stare de fapt.
Culmea este că, potrivit site-ului www.cancer.net, rata de supraviețuire la 5 ani în cazul acestui tip de cancer este de 90% iar cea după 10 ani de la depistare de 83%. Așadar, șansele de a scăpa de acest tip de boală sunt foarte mari, cu o condiție esențială, depistarea să se facă precoce, în stadiul non-invaziv sau cel mult în stadiile timpurii, ceea ce presupune programe de succes specializate, finanțate de stat.
Una peste alta, dacă privim această problemă-școală pentru alocarea resurselor disponibile, până la mărimea pensiei, problema principală de la o vârstă încolo este să mai apuci să o încasezi. Fie ea și cât se poate de ultramajorată, tot nu te va salva și tot nu vei dispune de banii de tratament dacă se va întâmpla să ai ghinion la ruleta rusească a bolilor cu final previzibil.
Mai degrabă ar trebui să punem lucrurile în ordinea firească și să alocăm sume pentru prevenție la nivel național decât să ținem pumnii strânși și să sperăm că nu ni se va întâmpla și nouă. De reținut, prevenția pentru toți ar costa oricum mai puțin decât tratamentele (preponderent tardive) pentru unii, cu diferența majoră că ar rămâne mai multe persoane în viață.
Un răspuns
In romania CAS au diminuat timpiii acordati pana la 15 min la consultatiile la medicii de familie incat medicul nu mai are cum face o palpare corecta si deseori nici timp de dezbracat pacienta ci doar sa ii scrie fisa si da o reteta.
Am plecat din tara si doctoritei i-a luat 10min sa palpeze regulamentar (si in picioare, si asezat) si a spus ca ar mai avea cativa pasi de efectuat dar nu vede niciun motiv.
Nu mai zic de programul de test PAP – acum cativa ani au incercat sa il puna in schema analizelor anuale, gratuite – 50-70 lei fiecare, dar suficient pt preventie.
Altfel, toate astea palesc in fatza familiilor unde abia au ce manca sau care mananca alimente de proasta calitate, si ne mai intrebam de ce atata evolutie proasta la boli