13 martie, 2020

Se spune că viitorul este imposibil de prevăzut. Dar în ce măsură poate fi aproximat în tușe generale? Cam acest lucru își propune National Intelligence Council (NIC) – centrul de analiză strategică pe termen lung care sprijină activitatea Directorului Comunității de Informații din SUA – prin rapoartele pe care le publică la fiecare 4 ani, imediat după alegerile prezidențiale americane. Iată cum se vedea anul 2020 în analizele din 2004.

Textul de mai jos e o sinteză compusă din fragmente ale analizei apărute la secțiunea ”Capitalul uman” în revista CRONICILE Curs de Guvernare, numărul 95-”. unde poate fi citită analiza integrală.

Despre sumarul, temele, autorii și intervievații numărului 95 al CRONICILOR, sintetizat sub titlul ”Istoria nu iartă proștii. Am intrat în deceniul decisiv” –poate fi citit AICI-LINK-Detalii.

***

Global Trends 2020 (Mapping the Global Future), apărut în decembrie 2004, devenea primul raport construit în jurul unor scenarii de analiză care căuta să aproximeze combinațiile disruptive în care mega-tendințele interacționează generând schimbări globale.

Se poate însă observa influența epocii în care scenariile sunt elaborate – după atacurile de la 11 septembrie 2001, la puțin timp după invazia Irakului, un moment în care terorismul și Orientul Mijlociu sunt dominantele momentului. Dincolo de acestea însă se întrezăresc câteva dintre accentele lumii noastre.

Scenariul 1: Apariția Califatului și mobilizarea musulmanilor din Europa

Primul scenariu din 2004 prevedea un viitor alternativ al cărui contur era rezumat în scrisoarea unui nepot fictiv al lui Bin Laden. Apariția sa a surprins întreaga lume:

-, Sistemul internațional tradițional al statelor națiuni și al democrațiilor este amenințat.

-, Numărul prozeliților explodează. Musulmani de peste mări și țări (Filipine, Indonezia, AfPak, Malaezia) i-au jurat credință noului calif. –, musulmanii din Europa de Vest, care nu-și găsesc locul în societatea occidentală și se simt alienați, trec printr-un veritabil proces de trezire care-i forțează să-și descopere adevărata identitate și să ia calea Califatului.

-, O chestiune de timp: reaprinderea (cu ajutor iranian) a urii ancestrale dintre șiiți și suniți. “Pacea fragilă din Irak pe care America a cusut-o laborios s-a destrămat pe măsura reapariției insurgenței sunnite care se luptă deopotrivă cu șiiții și cu garnizoanele americane.” -, Unda de șoc se extinde. Asia Centrală, Pakistanul și Afganistanul sunt cuprinse de războaie civile.

-, SUA ajută Rusia să lupte împotriva mujahedinilor.

-, Este declarat Paștunistanul.

-, China are tot mai mult o problemă musulmană.

(……………………………………..)

Scenariul 2: Retragerea Americii din Asia

Un al doilea scenariu este surprins în jurnalul fictiv al Secretarului General al ONU. El vede o lume în care inițial America a renăscut din cenușa atacurilor de la 11 septembrie și este din nou piatra de temelie a ordinii internaționale.

-, Europa și Statele Unite au reînceput să lucreze împreună demonstrând că uneori “Venus și Marte chiar își intersectează drumurile”.

-, Europa a ajuns la un grad de omogenitate neanticipat la Washington. Intrată în UE, Noua Europă a început să semene tot mai mult cu Vechea Europă.

-, Rolul Americii în Extremul Orient a suferit o schimbare de profunzime. Ascensiunea Chinei pe de o parte, focalizarea Washingtonului pe Orientul Mijlociu și terorism pe de alta, au dislocat influența SUA în regiune.

-, Dependența economică a Japoniei de China și reorientarea Coreii de Sud (tinerele generații blamând America pentru divizarea peninsulei) au pregătit terenul pentru restructurarea masivă a prezenței militare americane din cele două țări. Japonia ajunge chiar să se gândească la propria bombă nucleară.

-, Rolul Americii de polițist global este tot mai contestat pe plan intern. Poverile financiare sunt tot mai greu de susținut în fața americanilor.

-, Burden-sharing-ul cu europenii este un mit. Treptat europenii se retrag într-o splendidă izolare, fiind absorbiți de construcția UE.

-, “Oare cât va mai dura Pax Americana”? se întreabă un Secretarul General al ONU asaltat la New York de două facțiuni tot mai influente.

(………………………………………….)

Scenariul 3: O globalizare cu caractere chinezești

Un al treilea scenariu imaginează un proces globalizare dominat de China, o lume cu o amprentă occidentală tot mai diluată:

-, Centrul de greutate s-a deplasat decisiv spre Est. Consumatorii asiatici dau tonul tendintelor, iar firmele occidentale se adaptează.

-,Forumul de la Davos nu mai este apanajul Vestului, ci se ține și în China.

-, “La începutul secolului puneam semnul egal între globalizare și americanizare. America era modelul. Acum America nu mai este motorul de altădată. Piețele sunt orientate spre Est” – spune scrisoarea trimisă de președintele Formului de la Davos către președintele FED-ului american.

-, China și India devin avangarda unui nou val de globalizare, cu clase de mijloc solide și piețe asiatice care nu sunt dependente de comerțul cu Statele Unite.

-, Ascensiunea chineză a reaprins însă un naționalism latent și visele de reunificare cu Taiwanul.

-, Deși ar fi trebuit să se simtă amenințată, Europa a văzut în emergența Chinei o contrabalansare la supremația americană. Mai mult, Europa crede în iluzia că cele două părți împărtășesc un numitor comun – respectul pentru regulile și instituțiile regionale.

(………………………………………..)

***

Analiza integrală și detaliile pot fi citite în numărul 95 al revistei (exclusiv print) CRONICILE Curs de Guvernare.