În noaptea de vineri spre sâmbătă a murit unul din cei mai vechi colaboratori ai cursdeguvernare.ro : blogerul Theophyle Politeia.

Învăluit mereu în mister (apropiații săi știau că se numește Ion/John Herescu), a fost o minte enciclopedică și o semnătură tenace, aflat în permanentă acțiune de-a filtra politicile guvernelor printr-un set de valori care ar face mai respirabil mediul politic românesc. A creat și susținut cu o energie neobișnuită unul din cele mai articulate, respirabile și consistente bloguri din România: Politeia.

Civismul său analitic și insistent te făcea să regreti că mediul online românesc nu are măcar 10 astfel de semnături care să judece, din afara jocului, cu atâta detașată asprime, evenimentele, moravurile, personajele și vremurile – și să le contrapună unor exerciții de istorie aplicată și geopolitică. Și, indiferent cât de complicate au fost evenimentele ultimilor ani, a reușit să nu-și ia ochii niciodată de la repere.
Scriitura sa – pe care fidelii săi cititori i-au urmărit-o ani la rând – arată că, dincolo de principii, de inteligență și de eleganța cu care a influențat în mod evident discursul civic din mediul online, era un om pur și simplu bun.

Vreme de aproape 2 ani a susținut pe cursdeguvernare.ro rubrica ”Etica Politica”, iar colaborarea a încetat de comun acord în momentul în care a decis să se apropie de politica militantă.
Am rămas în legătură – ne sunam uneori, ne trăgeam de mânecă, ne contraziceam, ne făceam atenți pe un text bun, pe un eveniment neștiut, pe o îndoială comună. A fost un om de dreapta, dar puțini au fost criticii – atât de articulați, de insistenți și de cu mintea limpede – ai guvernului Emil Boc – Elena Udrea, în plină guvernare de dreapta, precum a fost blogerul Theophyle Politeia. Era genul de ”anonim” pe care-l citeai chiar și atunci când intuiai că s-ar putea înșela – dar erai curios de argumentele lui.

În locul fotografiei sale, am ales să pun fotografia care i-a însoțit articolele pe cursdeguvernare.ro și care – după mulții ani și multele zile în care o accesa înainte de a-și scrie miile de texte de pe blog – probabil că i-a rămas întipărită pe fundul ochiului, în noaptea de vineri spre sâmbătă.

Îmi va lipsi.

Cristian Grosu