La 1 ianuarie 2015, mai trăiau în România 19 861 mii persoane, potrivit datelor communicate de Institutul Național de Statistică. Pe parcursul lui 2014 ne-am împuținat cu circa 86 mii persoane. Patru cincimi din acest declin au fost cauzate de sporul natural negativ ( mai puține nașteri decât decese), care s-a ridicat la aproape 70 mii persoane.
Fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat. Diferența dintre populaţia în vârstă de 65 ani şi peste şi populaţia tânără (0-14 ani) a crescut la peste 300 mii persoane (3 376 mii faţă de 3 072 mii persoane). Indicele de îmbătrânire demografică a urcat astfel de la 106,5 la 109,9.
Totodată, indicele de dependenţă demografică a crescut de la 47,1 la 48,1 persoane tinere şi vârstnice la 100 persoane adulte, ceea ce însemană o creștere semnificativă a presiunii asupra forței de muncă fiscalizate.
Reversul creșterii bruște a natalității
Dublarea nașterilor în anii 1967-1968 ca urmare a decretului lui Nicolae Ceaușescu de interzicere a avorturilor a fost urmată de o scădere lentă a numărului de nou-născuți. Schimbarea bruscă se vede clar în statistica privind populația rezidentă și va avea efecte majore odată ce aceste generații vor ieși la pensie.
Chiar dacă vârsta legală de pensionare a generațiilor crescute numeric prin mijloacele de constrângere ale dictaturii va fi de 65 de ani, impactul acestui adevărat tsunami social se va vedea ceva mai repede ( din motive de aplicare a prevederilor legale în cazul acumulării vechimii minime legale pentru dreptul la pensie integrală), cam în 2030.
Așadar, mai avem un deceniu și jumătate până când echilibrul bugetului de asigurări sociale, și așa într-un proces de degradare cronică, va fi supus unui șoc major. Deoarece măsurile privind oamenii au efect pe termen nu lung ci foarte lung, ar fi cazul să pregătim încă de pe acum atenuarea efectelor , pe cât posibil. Efecte atât asupra veniturilor celor care ies din activitate, cât și asupra celor care rămân să susțină plata pensiilor.
Or, dacă ne uităm la numărul celor care au venit pe lume în România ultimilor ani, observăm că situația în care dublarea susținătorilor a permis plata unor pensii mai mari, se va inversa dramatic.
Din 2011, au fost consemnați mai puțin de 100 de mii de nou-născuți, atât la băieți cât și la fete. Este un eșec major al polticii sociale, care trebuie recunoscut și asumat ca atare.
Reluarea creșterii economice și refacerea PIB-ului din 2008 în termeni reali nu s-a văzut deloc în revenirea la nivelul nașterilor de dinaintea crizei. Acesta a rămas undeva tot în criză, cu 15% mai redus, și va afecta puternic atât nivelul PIB potențial, pe canalul forței de muncă disponibile, cât și mediul de afaceri, prin necesitatea obiectivă a unui nivel mai mare de impozitare a celor aflați în activitate, pentru susținerea politicilor sociale deja angajate.
De aceea, se cer adoptate rapid câteva măsuri care ar putea încuraja natalitatea – între ele putându-se număra egalizarea deducerilor ( de exemplu, în prezent, un pensionar beneficiază de o deducere fiscală de zece ori mai mare decât cea pentru un copil), facilități fiscale pentru familiile cu trei sau mai mulți copii, eventual beneficii la pensiile celor care au crescut copii rămași să lucreze în țară etc.
Precizări metodologice
Populaţia rezidentă la data de 1 ianuarie a anului de referinţă cuprinde totalitatea persoanelor (cetăţenie română, străină sau fără cetăţenie) care au reşedinţa obişnuită în România, pentru o perioadă de cel puţin 12 luni.
Indicele de îmbătrânire demografică a populaţiei reprezintă numărul persoanelor vârstnice (de 65 ani şi peste) care revine la 100 de persoane tinere (sub 15 ani).
Raportul de dependenţă demografică este raportul dintre numărul persoanelor de vârstă „dependentă” (persoane sub 15 ani şi de peste 64 ani) şi populaţia în vârstă de muncă (15-64 ani) exprimat la 100 de persoane.
Urmărește-ne pe Google News
5 răspunsuri
Da, aveți dreptate, ne îndreptăm spre iarna demografică. Am ratat această tranziție demografică. Societățile inteligente au reușit ca în perioada de creștere a speranței de viață și de reducere a natalității să-și asigure un salt serios în dezvoltare și standard de viață. Noi, nu!
Nu aș spune că propunerile de măsuri concrete din final nu ar fi bune. Dar ideea de a acorda suport public suplimentar familiilor cu mai mult de 3 copii va fi foarte repede criticată pe temeiuri aproape rasiste, că se înmulțesc țiganii.
Aveți dreptate, pensionarii beneficiază de scutirea dela plata impozitului pe venit pentru primii 1000 lei. Ar fi bine să existe ceva similar și pentru adulții care cresc copii. Dar, într-o familie cu 2-3 copii, ar trebui ca salariul părintelui să fie cel puțin egal cu 2-3 mii de lei. Asemenea salarii sunt rare. Mă tem că nu ar avea relevanță această măsură.
Beneficii la pensie pentru cei care au crescut copii? Au existat niște indemnizații pentru mamele cu mai mulți copii, pe vremuri. Au fost anulate prin anii 90. De fapt, dacă o groază de categorii au primit tot felul de beneficii pentru diferite genuri de nedreptăți și vexațiuni suferite în comunism, singura categorie căreia i s-au luat niște drepturi o constituie mamele cu mulți copii. Lor li s-a anulat dreptul la indemnizația specială dată în dictatură. O măsură care spunea un discurs: nu ne trebuie copii, sunt costisitori și este treaba voastră dacă i-ați făcut. Femeile au auzit discursul și nasc târziu, un singur copil, dacă mai nasc.
Altfel, ca membri UE, mă tem că nu putem condiționa un asemenea beneficiu de rămânerea copiilor respectivi să muncească în țară.
Hm! Credeam ca pensionarea unei persoane presupune si asigurarea in sistem, chiar si un stagiu minim de cotizare si nu numai implinirea unei virste anume. Ori, daca, in medie, anual, sunt in jurul a (putem spune: doar) cinci milioane de asigurati, in anii ce urmeaza pot fi mai multi cei care se vor (putea) pensiona?
,,Decreteii”! O problema! O spun/ scriu nu unul, nu unii, nu doar multi, ci toti pe care i-am auzit/ vazut/ citit exprimindu-se! Personal o consider o problema umflata. Pai, cam ce virsta aveau cei nascuti intre 1967 si 1971 la Revolutie? Intre 18 si 22 de ani, asa-i? Citi din ei mai sunt in tara azi? A calculat/ masurat cineva? Si, mai ales, citi dintre ei sunt asigurati in sistemul de asigurari sociale?
Faptul ca statul isi va restringe ponderea ,,raspunderii asumate” in asigurarea platii pensiilor incepand cu, cam, 2032 datorita devierii (cam de prin 2008) a unei parti a contributiilor catre pilonul II de pensii private, a devenit (cred eu) un factor colateral in intelegerea multora care isi exprima punctele de vedere in speta.
Evolutia PIB, evolutia ponderii veniturilor bugetare ca pondere din PIB, intoarcerea unei parti a celor plecati (primele valuri) afara odata ajunsi la o virsta, pensionari ai altor state si care mai au macar o radacina/ un cheag in Ro, altele asemenea, sunt OZN-uri care n-au avut niciodata loc in analizele in referinta….mda…Apocalipsa!
Lipseste din analiza problema celor 2,4 milioane de romani care au plecat prin alte tari UE (sau dincolo de ocean, date oficiale INS). Care in realitate sint peste 3 milioane .
Cel putin cei emigrati in UE (si conform legislatiei comunitare actuale) vor avea dreptul la pensia internationala unde Romania va trebui sa plateasca partea ei la fiecare care a avut o carte de munca romaneasca. (ca a devenit intre timp neamt , francez , spaniol sau italian , nu conteaza)
Si asta agraveaza deznodamintul deoarece aia nascuti in 1960- 1964 (primul val al emigrarii post 1989 , se aproprie rapid de varsta de pensionare standard din tarile UE unde au domiciliul ) Prin 2030 si datoria publica nationala va fi extrem de ridicata deci alte probleme peste probleme . Cum se spunea cindva : din greseala in greseala la victoria finala .
Au emigrat imediat dupa 1989 si multi nascuti in 1954-1955 . Care in RO ar fi pensionari acum dar in alte tari nu au nici o sansa pina la varsta de 65 de ani (virsta standard de pensionare prin Suedia , Norvegia , RFG ) . Peste doar 5 ani incepe sa se vada si asta in sistemul de pensi romanesc . Cind sume tot mai mari (anual) vor fi transferate obligatoriu altor tari ca parte romaneasca a pensilor internationale a respectivilor . (normativa comunitara a pensilor internationale pentru cetatenii UE cu vechime in munca in mai multe state UE )
Oare va mai putea face sistemul național de pensii față? Sau… Până când?… dacă trendul actual continuă.