Cristian Grosu /  Zilele când nu explodează bomba – sau despre binele accidental din Statul român

Ce numin noi, de fapt, accident? Un eveniment neprevăzut  care contrazice evoluția premeditată, prognozată  și logică a unui sistem dinamic.

Este catastrofa produsă de exploziile de sâmbătă de la Crevedia un accident? NU. Atunci când firma funcționează sub ochii autorităților (7 instituții) timp de 3 ani cu avizul ridicat tocmai din caza pericolului de explozii, dezastrul e tocmai normalitatea, care vine după un lung șir de accidente: accidentele sunt toate zilele în care statia de GPL, în ciuda circumstantelor logice și condițiilor îndeplinite petru explozie, nu a explodat.

E omorul de la 2 Mai – în care un șofer drogat,aflat la volan, a terciuit 6 persoane ucigând două – un accident? NU. Dat fiind că puștiul a fost oprit și verificat de poliție de 2 ori în ultimele 3 ore de dinaintea crimei și nu i s-a ridicat nici talonul pentru lipsa asigurării, și nici n-a fost trimis la analizele antidrog deși fusese găsit cu droguri asupra lui, un accident ar fi fost să nu moară nimeni. Evenimentul uciderii acelor tineri n-a fost un accident, ci tot ceea ce era logic și prognozat ca cel mai probabil să se întâmple.

E moartea femeii de 35 de ani de la Botoșani – după ce, aflată în spital, niciun medic nu s-a uitat timp de 7 ore la ea – un accident? NU. Ar fi fost accident dacă ar fi supraviețuit – la diagnosticul pe care-l avea și asupra căruia nu s-a oprit niciun medic să-l ia în serios și să caute soluții pentru o situație disperată. Intrată în acel malaxor al nepăsării cu situația medicală în care se afla, femeia nu și-a dat seama nicio clipă că moartea ei reprezenta – medical și sistemic – normalitatea.

Sunt azilurile groazei în care bătrânii erau maltratați și n-o să știm niciodată câți au murit din cauza relelor tratamente – niște accidente? NU. Beneficiind de protecția Poliției din toate aceste localități, de protecția ”Protecției sociale” și a autorităților locale, accidente ar fi fost ca astfel de centre de cruzime și de jaf să nu apară, în atmosfera mafiotă care înconjoară ca un abur partidele și administrațiile publice.

Și tot așa – trecem aici doar cazurile mediatizate violent în ultima lună, dar ele au avut șansa de-a apărea în spațiul public și de a indigna la unison lumea tocmai pentru că e vară, iar subiectele ”cele mari”, ”breichiniusurile”  politice și conul de umbră în care a intrat războiul din Ucraina le-au făcut loc pe ecrane.

Statul român nu mai funcționeză decât prin excepție – să ne așteptăm în fiecare zi la astfel de catastrofe, pentru că – în ciuda celor ”care-și fac treaba” din sistem, răul și nepăsarea au făcut masă critică.
Și, să fim serioși, am ajuns să nu ne mai indignăm decât în fața sângelui și a morții, și ignorăm mecanismele care produc dezastre la fel de mari numai pentru că acolo nu moare nimeni. Dar acele dezastre se produc.

Trei sunt cauzele sistemice care ne-au adus până în această profundă disfuncționalitate a statului:

1, Lipsa oricărui criteriu de performanță pentru menținerea posturilor în sistemele care aparțin de Stat, pe fondul politizării violente până la cele mai neînsemnate instituții a aparatului de stat – cu consecința că nu pățește absolut nimeni absolut nimic dacă nu-și face treaba.

Să nu văzut Poliția din Crevedia vreme de 3 ani că statia de GPL funcționează? Să nu fi știut polițiștii din Vamă ce au de făcut când găsesc droguri într-o mașină sau când o masină nu are asigurare? Sau polițiștii din toate cartierele – da, ăia care le știu pe toate că iau de la toți – în care bătrânii se urcau pe porțile azilelor și cereau ajutor la trecători?
Trec în fiecare dimineață prin fața Secției 5 – și-i văd fumând prin curte – și mă întreb mereu dacă până peste 14 ore, când mă voi întoarce, i se va cere vreunuia dintre ei socoteală ce-a făcut în 8 ore, ce dosare a rezolvat, cum își justifică activitatea ”în slujba contribuabilului”.

Asta ca să vorbim doar de poliție – prezentă în mai toate cazurile acestei veri – dar situatia e la fel de gravă în tot ce ține de administrație – atât că nu e spectaculoasă și nu țânșește sângele de-un breakingnews: ce să fie spectaculos în faptul că un functionar – care are 30 de zile să rezolve o problemă oarecare – se miră agresiv că ce te grăbești, dumneata crezi că se rezolva așa repede?

De sus până jos, funcționarii din administrația României care rămân pe posturi în ciuda indolenței, agresivității, incompetenței și lenei au făcut masă critică. Iar asta e o problemă atât de gravă și a ajuns într-un moment atât de critic, încât merită dusă în CSAT.

2, Întregul aparat administrativ este setat să răspundă la comenzile centrelor de putere care au preluat România, ignorând și permițându-și să ignore fișa reală a postului pe care-l ocupă.

Nu e manager de vreo instituție publică care să nu fie ”de-al cuiva” – la numirea lor competența efectivă nu mai are absolut nicio valoare. Or oamenii ăștia chiar nu știu ce fac – se bizuie, în general pe cei 2-3 subordonați care muncesc și țin lucruruile pe linia de plutire – în rest e totul o cacealma de politică măruntă. Să nu aibă legătură funcționarea ilegală a statiei GPL din Crevedia că aparține unui primar PSD? Sau faptul că drogatul de la 2 Mai nu a fost oprit, iar după omoruri e asistat de avocata organizației PSD?
Iar din zonele în care nu vedem sânge-n breakingnews-uri – o notez pentru că formularea e mișto – managerul unei importante instituții de cultură către subordonații nemulțumiți: ”Sunt bugetar, bă, n-aveți ce-mi face!”.

3, Contraselecția din leadershipul partidelor mainstream – acolo unde folosirea inadecvată și nedemocratică a instituțiilor de forță a decimat capitalul și competența umană și ne-a lăsat nu doar fără niste politicieni vizionari (ce vorbă mare!), ci și fara lideri de minimal bun simț omenesc: domnul Ciucă – cu doctoratul său și cu competența sa? Să fim serioși – noi am crezut că mai jos de doamna Dăncilă nu se poate, dar fosta premieră e cu 2 clase peste liberalul nr. 1 al țării. Sau domnul Ciolacu – un om fără profesie, fără realizari, fără tracțiune, dar cu un mare apetit de impstură – de i-au respins (tocmai ca să nu-l vulnerabilizeze) cererea de-a fi luptător cu rol determinant în revoluție (e drept că denumirea de simplu revolutionar, la Buzău,  și beneficiile aferente nu făceau cât un doctorat…).

Cum să conducă bine – dacă singurul loc în care nu greșesc (și nu greșesc absolut niciodată!) – e păstrarea privilegiilor castei care-i păstrează pe poziții – singurul loc cu ”toleranță zero” la nivel politic sunt pretențiile societății de-a fi desființate aceste pensii speciale și privilegii. 

Azi vedem, însă, că ucenicii vrăjitori și ingineri sociali din centrele de putere din spatele scenei politice au greșit când au dezmembrat clasa politică – n-au prevăzut că niște oameni slabi nu pot face politici bune și nu pot conduce bine o țară.

Și mai e un lucru pe care nu l-au prevăzut atunci, dar pe care vor trebui să-l gestioneze acum:
O reacție socială vehementă, cu proteste și oameni în stradă, într-o toamnă preelectorală, cu codurile fiscale bulversate și cu Rusia bombardâdu-ne din când în când granița – iată o ecuație grea, pe care acești lideiri politici care nu știu niciunul prea precis cum a ajuns la putere, o au de rezolvat în următoarele luni.

Problema funcționării statului și repararea lui de urgență necesită un program rapid, ea se cere dusă în CSAT, înainte ca metastazele pe care le-am văzut în ultima lună să plesnească cine știe pe unde.
Oricum, până la ele, să ne gândim că în chiar acest moment se întâmplă mii de accidente de care nu avem cum să știm:
o altă explozie care nu se întâmplă deși întrunește toate condițiile; un pod care nu se dărâmă cu mașini pe el, deși fizica o cere imperios, dar norocul salvează vieți; un nebun cu carnetul de șofer cumpărat cu 1000 de euro, dar care e prea beat să urce la volan și să omoare oameni – accidente, accidente..

***

(Citiți și: ””Fiica risipitoare a Europei” – au apărut Cronicile nr. 81. Sumar, titluri, autori”)

(Citiți și: ”Cristian Grosu / Și dacă și economia negociază cu mandatul pe masă?”)

***