Datele Eurostat arată că România s-a situat anul trecut în coada clasamentului creşterii venitului agricol pe lucrător la nivelul Uniunii Europene. În termeni reali, încasările raportate la numărul de agricultori au crescut în 21 de state şi au scăzut în alte şase state, printre care şi ţara noastră.
Spre deosebire de Marea Britanie, cu care împărţim ultimul loc din cauza scăderii de 8,2%, productivitatea valorică în agricultură a scăzut semnificativ chiar faţă de anul 2005. Situaţia pe ţări stă ca în tabelul de mai jos:
Cele circa 15 procente pierdute pe parcursul ultimilor cinci ani ne plasează în rândul celor 9 ţări care şi-au înrăutăţit performanţele sectoriale faţă de 2005 şi în rândul celor 4 ţări care se află simultan pe minus şi faţă de 2009 şi faţă de 2005. O scădere similară s-a mai înregistrat doar în Grecia şi Italia, aflate, însă, la un nivel superior de productivitate în termeni absoluţi.
Pentru a avea un termen de referinţă mai apropiat de realitatea din România, trebuie subliniată performanţa colegei noastre de intrare în UE, Bulgaria, care a înregistrat avansuri notabile, de 23% anul trecut şi 54,2% pe ultimii cinci ani. Polonia, mai apropiată ca dimensiuni şi populaţie, concurenta noastră pentru piaţa UE, a avut şi ea o creştere substanţială, de 18,4% în 2010 şi 53,6% faţă de 2005.
În aceste condiţii, nu se poate da vina nici pe condiţiile meteo şi nici pe greaua moştenire din perioada comunistă, ci numai pe lipsa unor politici care sprijine valorificarea unui potenţial agricol superior şi faţă de colega de la sud şi faţă de cea situată la nord.
La vest, în condiţii de criză, Ungaria are un excedent comercial masiv cu România, bazat tocmai pe exportul de produse agricole. Evident, performanţa de creştere a agriculturii maghiare a fost net superioară, cu un avans de 14,7% anul trecut şi 23% în ultimii cinci ani.
Constituie o eroare masivă de politică economică faptul că activităţile agricole nu s-au intensificat la noi, în condiţiile în care preţurile la producător au crescut la nivel european anul trecut cu 6,3% pentru producţia vegetală şi cu 2,4% la cea animală, ceea ce a permis obţinerea unor venituri mai mari – deşi producţia fizică s-a diminuat cu 2,4% iar cea animală a crescut cu doar 0,4%.
Venitul foarte redus obţinut în agricultură se reflectă şi în faptul că 28% din populaţie este ocupată în agricultură dar aduce mai puţin de 7% din PIB, adică are o productivitate pe sfert faţă de media naţională. Practic, nivelul de 48% al productivităţii la nivel naţional este format din combinaţia între 12% pentru agricultură şi 62% pentru restul economiei. Nivel care ar fi fost suficient pentru a ne plasa alături de Polonia sau Ungaria, ţări care nu au neglijat problematica agricolă.
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns