Comisia Europeană a publicat un nou raport de evaluare a Directivei 2003/96/CE privind impozitarea produselor energetice și a electricității, menționând că, după mai bine de 15 ani de la implementarea Directivei, cadrul de impozitare existent a pierdut pasul cu dezvoltarea din sectorul energetic.
În sens larg, Directiva evaluată de către Comisia Europeană stabilește regulile pentru impozitarea produselor energetice utilizate drept combustibil pentru încălzire ori carburant și pe cele pentru impozitarea electricității. Impozitarea se realizează în sfera accizelor, iar Directiva stabilește nivelul minim al acestora.
Principalele probleme identificate de Comisia Europeană
Prevederile neclare ori incomplete din Directiva privind impozitarea produselor energetice și a electricității, codurile tarifare neactualizate și nivelul minim al accizelor ce nu a mai fost actualizat constituie principalele probleme identificate de Comisia Europeană în cel mai recent raport pe tema Directivei 2003/96/CE.
Deși inițial această Directivă și-a atins obiectivul de a asigura o funcționare corectă și concurențială a pieței energetice, Comisia Europeană subliniază că astăzi aceasta nu își mai atinge obiectivul dorit. În latura fiscală, cauzele identificate de Comisie pentru care Directiva ”nu mai ține pasul” cu industria sunt neindexarea nivelului minim al accizelor și utilizarea divergentă a scutirilor de accize de către statele membre UE.
Nivelul minim al accizelor aplicabile produselor energetice și electricității este doar unul formal, raportul Comisiei arătând că majoritatea statelor membre aplică taxe semnificativ mai mari decât minimul stabilit prin Directivă, care, astfel, devine fără efect. Cât privește scutirile de accize, Comisia atrage atenția că acestea nu sunt corelate cu politicile energetice cu privire la stimularea eficienței energetice și reducerea emisiilor.
Interpretarea legislației ajunge tot mai des la CJUE
Comisia Europeană mai atrage atenția și asupra prevederilor neclare ori incomplete din cadrul Directivei care au condus la interpretări diferite ale statelor membre și la numeroase cazuri judecate la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în vederea obținerii unei interpretări.
Spre exemplu, CJEU a clarificat prin decizia în cauza C 90/17 că producătorul de energie electrică Turbogas – Produtora Energetica SA are și calitatea de ”distribuitor” pentru energia electrică produsă pentru uz propriu și beneficiază de scutire de la plata taxelor pentru respectiva cantitate consumată pentru uz propriu.
În România, cazuistica CJUE în domeniul accizelor rămâne mai în umbră, nefiind analizată în cadrul inspecțiilor fiscale (deși obligatorie și direct aplicabilă) și nici implementată în cuprinsul Normelor Metodologice de aplicare a Codului Fiscal (în contrast cu legislația de TVA care este mult mai rapid aliniată la interpretările CJUE).
În contextul legislației actuale, cum bine a fost evaluată de către Comisia Europeană, sarcina contribuabililor de conformare cu prevederi fiscale neactualizate, neclare și rămase în urma evoluției sectorului energetic, devine mai împovărătoare.
*
Raluca Bâldea, Director Taxe Indirecte, și Ana Săbiescu, Senior Manager Taxe Indirecte, Deloitte România
Urmărește-ne pe Google News
