Câțiva prieteni și-au exprimat părerea că, la noi, statul îi urăște pe cetățeni. Nu contează dacă au dreptate sau nu. Contează doar că unor cetățeni ai acestei țări le trece prin cap că în timp ce ei muncesc pentru binele lor și al familiilor lor, și astfel pentru țara lor, statul îi urăște. Nu știu dacă sunt mulți cei care gândesc astfel. Dar dacă este în mintea multora, acest gând va submina încrederea în instituții.
Pot fi multe cauze pentru acest gând, fiecare plătitor de impozite putând avea motivele lui. În opinia mea, cauza profundă stă în atitudinea legiuitorului față de cetățean. Aceasta se transferă în spiritul diverselor legi, pe care cetățenii îl înțeleg atunci când efectele legilor ajung la ei.
În multe cazuri, ceea ce ajunge la cetățean pare să fie ostilitate și ură. Ce altceva să înțeleagă cetățeanul când, din cauza unor legi în care de multe ori joacă rolul de vânat, el pierde bani, timp și încredere?
Pentru a fi mai clar, dau două exemple.
Primul exemplu privește modul în care o persoană fizică este sancționată dacă circulă pe drumuri naționale fără rovinietă. În funcție de mașină, sancțiunile sunt mai mari sau mai mici, dar nu mai mici de 250 de lei. În această sancțiune este cuprinsă și valoarea unei roviniete pe 12 luni.
Cu toate acestea, sancțiunea se aplică și dacă treci de mai multe ori pe zi prin dreptul camerei de supravechere și, între timp, nu ți-ai cumpărat rovinietă. Este celebru cazul călugăriței care a primit 250 de amenzi. Aici se vede disprețul statului față de cetățean. Legiuitorul ar fi putut să aleagă să îl protejeze pe cetățean, precizând în lege că din banii pe prima sancțiune, îi cumpără acestuia o rovinietă pe 12 luni. Cetățeanul ar fi remarcat că statul sancționează nerespectarea legii și, prietenește, previne repetarea încălcării ei.
Așa ar face un stat care îl respectă pe cetățean. Dar nu, legiuitorul a ales să fie ambiguu. Pe această bază, o companie de stat s-a transformat în vânător de amenzi. Ea stă la pândă, așteptând cu bucurie ca cetățenii să repete greșeala, pentru a le da cât mai multe sancțiuni care aduc mai mulți bani la buget. Sancțiunea ajunge la cetățean în câteva luni. Între timp, cel care a uitat să cumpere rovinieta acumulează amenzi, iar compania „la pândă” nu are niciun motiv să se grăbească să îl prevină. Când primește cele 250 de amenzi, călugărița realizează că statul pedepsește nerespectarea legii, dar că în același timp, statul nu are ca obiectiv prevenirea prietenoasă a nerespectării ei. Pe această bază, unii ar putea ajunge la concluzia că statul îi urăște.
Al doilea exemplu despre cum ar putea unii cetățeni ajunge la concluzia că statul îi urăște se referă la impozitul anual pe mașini. În funcție de capacitatea cilindrică, impozitele pe mașini variază între 80 de lei și aproape 9000 de lei pe an. Taxa pe poluare fiind inclusă în prețul benzinei, nu poluarea explică de ce cei mai înstăriți, care au mașini cu motoare mai mari trebuie să plătească de până la 113 ori mai mult decât cei care au mașini cu motoare mai mici.
Pentru mine această discrepanță exagerată nu este o dovadă că statul îi urăște pe cei mai înstăriți.
În fond, cei mai înstăriți sunt tot cetățeni ai României, iar o țară dacă vrea să fie bogată nu poate să-i descurajeze pe cei mai înstăriți. Politicienii au explicat că impozitele mari pe mașini au fost introduse ca „să geamă ăia cu Q7”. Explicația este agreată de cei care cred că diferențierea excesivă a impozitelor vizează stimularea atingerii unui grad mai mare de civilitate, în care autoturismele cu motoare excesiv de mari sunt mai puțin prezente în orașe.
Dar explicația ar putea fi interpretată și ca o exprimare talentată a filozofiei “să geamă ăia bogați”, care a mai fost folosită în ultimii 22 de ani și care stă și la baza proiectelor curente de impozitare a averilor. Pentru unii, această explicație dată de politicieni este o dovada că statul îi urăște pe cei mai înstăriți. Pentru alții, printre care mă aflu și eu, este doar o altă dovadă de populism.
Sunt multe altele exemple care explică sentimentul unora că statul îl urăște pe cetățean. Politicienii ar trebui să înțeleagă că atitudinea față de cetățean se citește în legi. Prevederile din legi nu sunt judecate de cetățean doar prin prisma raportării obligațiilor bănești legale la veniturile individule, ci și prin spiritul care răzbate din ele.
Colectarea impozitelor depinde de atitudine. Dacă statul nu este perceput ca prieten al cetățeanului, chiar și ratele rezonabile de impozitare pot duce la rate de conformare scăzute.
Probabil că, alături de slaba calitate a serviciilor publice, atitudinea arogantă a statului față de plătitorul de impozite este o cauză de fond pentru care în România veniturile bugetului public consolidat nu au depășit, în medie, 32 la sută din PIB în ultimii 22 de ani. Ea este și o cauza importantă pentru care, în ultimii 22 de ani, unele partide și coaliții politice care au făcut lucruri foarte bune pentru țară au pierdut suportul publicului.
Urmărește-ne pe Google News
5 răspunsuri
Aveti mare dreptate. Statu-i uraste grav pe unii cetateni. din leagan si pana la moarte.
Cetateanul Gigel, abia nascut anul trecut, a avut ghinionul sa deschida ochii intr-o familie de someri, intr-un sat pierdut din campia Baraganului.
A aflat inca din prima luna de viata ca Statu-l uraste: i-a taiat portia de lapte praf gratuit si banii pentru pampersi, denumiti pompos „trusou”.
Din ajutorul de somaj al parintilor – si acela pe sfarsite! – nu prea vede el hrana buna si sanatoasa.
Luna asta a aflat ca, in lipsa unei crese accesibile ca pret, parintii-l vor lasa in grija unei bunici surde si vor pleca la munca: tac’so in Finlanda la taiat padurea (nu conteaza ca-i tamplar, se cauta taietorii de copaci), iar ma’sa la sapa la un vecin binevoitor si harnic, cu Audi.
Ieri i-a anuntat primarul pe parintii sai ca le-a taiat alocatia de familie saraca deoarece nu au platit un rest de impozit pe bordei de 1 leu. Lui Gigel i-a scazut portia de lapte, corespunzator!
Peste 3 ani va afla ca Statul care il uraste i-a desfiintat gradinita aflata la 3 km de casa si-l trimite la alta, la o departare de 14 km. Tot acolo va merge si la scoala. Pe jos, ca banii pentru salariul soferului microbuzului scolar i-a taiat statul, ca e criza si cota unica. A facut cu ei un bazin de inot in satul vecin. Bun si acela de vreme ce vecinul intreprinzator cu Audi a mai cumparat si un BMW!
Bine ca cetateanul Gigel nu merge acum la liceu, cum merge varul lui mai mare. S-au taiat „banii de liceu” pentru copii saraci. Despre facultate nici nu poate fi vorba pentru varul lui Gigel, ca nu sunt bani in familie. Va merge la munca la vecinul binevoitor, va sapa la fundatia vilei fiului acestuia, la negru.
De munca „la oficial” ar fi in orasul aflat la 45 de km departare. Cu salariul minim, adica 540 lei „in mana”. Dar transportul la munca pana in oras costa 386 lei lunar. Mai bine la vecinu’, mai raman ceva bani in buzunar. De asigurare de sanatate nu are nevoie, e tanar. De asigurare de pensie nu se gandeste, poate nici nu mai ajunge la varsta pensiei.
Deh! Multi sunt cetatenii pe care-i uraste Statul!
Gigel, varul lui si cetateanul cu Q7 din povestea dumneavoastra sunt frati de suferinta, statu-i uraste! Dar cumva altfel pe fiecare dintre ei, nu-i asa domnule Croitoru?
D-le Croitoru, de ce nu prezentati dvs., comparativ, structura de impozitare a veniturilor persoanei in UK sa zicem si Romania la momentul de fata si in Romania in urma modificarii grilei de impozitare propusa de USL.
Este adevarat ca proiectul USL nu prevede impozitarea suplimentara a veniturilor mari, dar reduce cota de impozitare pentru veniturile mici ?
Imi pot permite atunci sa afirm ca statul va uraste pentru ca nu da curs urii dvs. pentru cei cu veniturile mici ? Pentru ca cota dvs. de impozitare nu se modifica, se reduce cota de impozitare a celor cu venituri mici …
D-le Croitoru, nu cred ca sunteti potrivit pentru gestionarea unor politici publice.
– HM Revenue & Customs (HMRC) –
– Income Tax rates and taxable bands –
http://www.hmrc.gov.uk/rates/it.htm
Exemplele prezentate de domnul Croitoru sunt doar unele modeste, punctuale. As incerca sa-i prezint unele mult mai grave:
1) Majorarea TVA-ului la 25%, reducerea pensiilor si salariilor cu 25%, cota unica de impozitare – aceste masuri anticriza propuse de FMI si acceptate de STATUL ROMAN au lovit in toti cetatenii cu venituri mici. E adevarat ca si cei cu venituri mari au suportat aceste modificari, dar nu exista termen de comparatie, totusi. Pentru ca e una sa suporti diferenta daca ai un salariu de 2000-5000 de euro si este cu totul alta situatie daca trebuie sa o suporti dintr-un salariu de 700 de lei.
2) O alta masura jenant de nedreapta este eliminarea burselor pentru copiii orfani de un singur parinte. Aceste burse se acorda in prezent numai copiilor orfani de ambii parinti – in numar extrem de mic, pentru ca, in general, astfel de copii traiesc in institutii ale statului. Eu ma intreb daca STATULUI ROMAN nu ii este rusine sa ia de la cei mai nefericiti exponenti ai poporului sumele acelea penibil de mici. Probabil ca nu, pentru ca situatiile extreme impun solutii extreme. Dar atunci se naste o noua intrebare: In aceasta situatie, extrem de… EXTREMA, de ce nu a luat statul hotararea sa reduca salariile cele mai mari?! Astfel incat, daca salariul minim pe economie este de 700 de lei, cel maxim SA NU DEPASEASCA 3000 DE LEI !
3) O alta decizie care loveste o majoritate pentru a privilegia o minoritate este decizia de inlocuire a termenului de TIGAN cu cel de RROM. Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca decizia alimenteaza asocierea rrom – Romania!!! si de aici gravele prejudicii aduse imaginii Romaniei in lume.
4) Legile care protejeaza minoritatile de tot felul ne pun intr-o situatie paradoxala: NU MAI EXISTA MAJORITATE, pentru ca cetatenii romani care nu apartin niciunei minoritati etnice, sexuale, etc, se trezesc DEFAVORIZATI in propria tara si umiliti de privilegiile oferite pe tava minoritarilor de tot felul.
5) Mai nou, proiectata exploatare a gazelor de sist prin metoda fragmentarii hidraulice ridica o noua sabie a lui Damocles deasupra capului Romaniei. Pentru ca Romania sta pe o imensa perna de apa, nu pe stanca solida, iar fragmentarea hidraulica ar putea scufunda Romania. Mai ales ca zonele-tinta sunt imprastiate in toate cele trei provincii romanesti.
In concluzie, eu l-as intreba pe domnul Croitoru: Daca nu ar avea aceasta functie ci ar fi doar un roman – profesor, economist sau orice altceva, si ar analiza aceste aspecte, CE AR CREDE?
PS
Cat despre increderea in institutii… domnul Croitoru este cam rupt de realitate, din pacate. Nu cei care gandesc asa VOR SUBMINA increderea cetatenilor in institutii, ci INSTITUTIILE SI-AU SUBMINAT SINGURE increderea cetatenilor, prin masuri care au distrus si ce mai era din economia nationala, au dus nivelul de trai al populatiei pana la limita cea mai de jos, acolo unde se da, de fapt, LUPTA PENTRU SUPRAVIETUIRE!!! Vesnicele masuri de austeritate sau anticriza au determinat oamenii ori sa ia calea strainatatii ori sa devina infractori: evazionisti (prin munca „la negru”), contrabandisti sau hoti.
Poate ii sugereaza cineva sa ia pulsul natiunii prin metoda Domnului Cuza: incognito. Cred ca ar avea surprize de proportii.