Cristian Grosu / Fiscalitatea 2018: 10 haznale și un singur capac

În urmă cu mai bine de 15 ani, m-am ocupat ca ziarist de investigații de marile delapidări făcute prin ceea ce la vremea aia se numeau în piață Banca Română de Investiții (BID) și Banca Română de Scont (BRS). Ambele păstorite de Sorin Ovidiu Vântu – ba chiar la una dintre ele (BID) cu însuși geniul finanțelor românești, dl. Nicolae Văcăroiu, în CA.

Urmăriți puțin mecanismul, iar la final vom discuta despre clona sa la nivel de stat :

Diriguitorii băncii și auto-acordau certificate de garanție bancară și credite cu nemiluita, chiar dacă nu aveau capitalul necesar. Instalația funcționa așa: se luau banii din contul unui client (clienți puțini, bani mulți, că nu oricine intra în cooperativă) și se acordau ”creditele”. Dacă clientul încerca să umble la bani sau să vadă un extras de cont, se simula o defectiune la sistemul informatic, pentru a se câștiga timp. Iar timpul era folosit pentru reumplerea contului clientului cu banii scoși din contul unui alt client.

Practic, erau un număr redus de clienți ai căror bani erau plimbați ca să astupe găurile produse de ”credite”.

Cum era de așteptat, ”creditele” s-au înmulțit la un moment dat, clienții ai căror bani erau folosiți pentru a acoperi aceste furturi rămâneau cam aceiași, găurile se înmlțiseră dar banii de le acoperit nu.

”Știți cum ajunsese, domnule? Exact ca 10 haznale care aveau un singur capac. Azi acopereai una, dar numai până mâine, când apărea alta care puțea mai tare: luai capacul și-l puneai acolo. Și tot așa” – avea să-mi rezume lapidar unul din artizanii mecanismului.

*

Ei bine, instalația de mai sus e doar o biată machetă a ceea ce azi, 8 noiembrie 2017, a fost pus în operă în mărime naturală, prin noile măsuri fiscale și coordonatele economice ale bugetului pe 2018.

Guvernul tocmai a meșterit capacul la haznalele deschise între 01 ianuarie și 8 noiembrie 2017, și la haznalele pe care le deschide pentru anul 2018.

Cred că nimeni nu-și face iluzii că anul 2018 va fi, din punct de vedere fiscal, exact ca anul 2017: fiecare mutare a capacului de pe-o hazna pe alta va fi o măsură fiscală sau cu efecte fiscale.

Politicile inadecvate din toate punctele de vedere din acest an configurează un an 2018 foarte ”puturos”. Iată haznalele :

1-,Deficitul de cont curent continuă să crească

2-,Deficitul comercial a luat-o deja razna alimentat de ”creșterea economică” prin consum.

Toate comparațiile pe care Liviu Dragnea, C.P. Tăriceanu, Mihai Tudose și alți reprezentanți ai cooperativei le fac cu Ungaria, Polonia și Cehia sunt lipsite de orice substanță: România e singura țară din est care are deficit comercial.

3-,Cursul de schimb va fi ținut în echilibru cu costuri tot mai mari. Dacă ne amintim bine, bugetul pe 2017 a fost făcut la un curs de schimb neverosimil pentru un astfel de deficit comercial (4,46 – când, de fapt, cursul aproape că nu a coborât sub 4,55) – lucru care s-a văzut și se vede în tăierile de toate felurile. Mai ales că BNR , prin vocea lui Mugur Isărescu a lăsat ieri să se înțeleagă că-și va muta atenția de pe curs (pe care stă cu ochii de ani de zile) pe dobânzi.

Cursul și dobânzile sunt și motivul pentru care PSD încearcă să pună mâna pe CA al BNR, ca să se joace puțin cu ele. Poți să dai și salarii și pensii din diferențele de curs – am mai văzut asta în 2012 – ca să nu mai spunem ce poți face din dobânzi.

4-,Investițiile vor fi primele sacrificate, ca și în acest an. De fapt, nu vor fi sacrificate, ci pur și simplu ignorate: doar n-ai să vrei autostradă, canal de irigații, spitale și porturi chiar într-un asemenea an.

(Aici nu avem cum să nu rămânem perplecși de expetiza înaltă a guvernului de-a minți zilnic, apăsat și gros: toată lumea e cu autostrăzile în gură, vizite la șantiere, planuri fantasmagorice anunțate, întâlniri cu finanțatori sceptici vândute drept contracte sadea – de ai crede că a doua zi dimineața ai să vezi pe geam pajiști nesfârșite de asfalt.

În realitate, proiectele de investiții sunt subminate și sabotate în mod deliberat, pentru că nu sunt bani pentru ele, și sunt amânate la nesfârșit, cu aerul că de mâine dimineață ne apucăm de treabă – sunt funționari specializați în a întârzia sau bloca o hârtie sau un aviz sau un studiu de fezabilitate cu aerul că nu a fost decât o mică scăpare).

5-,Bugetele locale, care pierd prin scăderea impozitului pe venit niște miliarde bune, vor aștepta mult promisele compensări.

Acolo unde nu le vor primi (pentru că eu, unul, cred că unii le vor primi – hai să ghicim după ce criteriu), oamenii se vor ”compensa” singuri, cu taxe locale, dacă vor să aibă bani de mișcat.

E inutil să spunem că se va renunța nu la salarii proaspăt mărite (uneori până la faliment), ci la investiții și la cofinanțările pentru banii europeni.

6-,Corecțiile. Ce înseamnă asta:

Pe mine m-a speriat nu atât caracterul intempestiv cu care guvernul modifică fiscalitatea – asta e deja o cutumă în România – cât faptul că nici măcar un lucru mare, grav și cu impact inclusiv pe primarii Puterii nu a fost prevăzut la scăderea impozitului pe venit: efectul pe bugetele locale. Deja guvernul e cu ochii după un capac pentru această hazna – căci a promis compensare până la 750 lei pe locuitor. Capac pe care-l va lua de pe o altă gaură.

Or, atunci când nu prevezi un efect atât de mare, cum să ne așteptăm că ai prevăzut zecile, chiar sutele de situații pe care răsturnarea mesei de joc le produce în economie și în societate.

7-,Punctul de pensie pe care noul brut în fortează, potrivit legii, să se alinieze. Asta dacă o să-i mai pese cuiva de lege.

8-,Celelalte sacrificii – finanțări la cercetare, stimularea unui anume fel de economie, sprijinul pentru crearea locurilor de muncă cu valoare adăugată mare (că stăm foarte prost la capitolul ăsta), stimularea reinvestirii profitului pentru companiile cu până într-un milion de euro cifră de afaceri etc, etc – vor fi, la rândul lor, compensate la cârpeală, la improvizație, și numai atunci când nemulțumiții din economie și societate vor face scandal.
Asta în cazul că vor face scandal și nu se vor întoarce, în tăcere, în economia gri sau chiar neagră din care ieșiseră cum 2-3 ani.

*

S-ar putea, totuși, ca din efectele înșirate mai sus pe care guvernul va trebui cumva să le rezolve luând bani din altă parte (pe care să-i pună apoi luâdu-i din altă parte, unde o să acopere gaura luând bani din altă parte…) unul să ajute la ”cifrele” spectaculoase ale acestui gen toxic de creștere care păstrează și garantează subdezvoltarea:
inflația. Uite un mic motoraș de creștere care se adaugă la cel al consumului.

Ea va ”compensa” însă creșterea puterii de cumpărare a salariaților (dar salariile din privat după noile măsuri fiscale sunt deja o poveste specială și separată), astfel că toată lumea va fi mulțumită.

O notă aici: rareori am văzut reprezentanții mediului de afaceri – la unison cei cu capital autohton sau extern – care să spună atât de clar că nu vor scăderi de taxe, că-i preocupă lipsa de bani a statului, ci vor proceduri corecte de legiferare și predictibilitate, aducând argumente macroeconomice la care miniștrii cabinetului Tudose par să nu aibă acces intelectual.

Într-un fel e și firesc: niciunul dintre acești antreprenori și investitori nu-și conduce afacerea după sistemul haznalelor cu un singur capac. Instalația asta a funcționat doar la afacerile lui SOV și politicile fiscale oficiale ale României.

***
Nu am atins efectele imprevizibile asupra mediului de afaceri – de la schimbarea comportamentelor în piață (da, haha- suntem economie de piață) și până la apetitul extinderii afacerilor (ba chiar înființarea unor firme care să preia fiscalitatea producției și investiției). Despre asta vor vorbi oamenii din business la conferința pe care o facem în 14 noiembrie (un LINK-AICI).

Dar iată ce s-ar mai cuveni spus: ”fiscalitatea haotică și reactivă” – e denumirea consacrată de cursdeguvernare.ro pentru fiecare măsură prin care guvernele de până acum au căutat prin buzunarele contribuabililor onești un ”capac”. Și, în ciuda acuzațiilor că suntem negativiști și pesimiști, niciuna din predicțiile noastre nu a fost, din păcate, infirmată.

Așa că, atenție la taxa pe muncă pe care o vor plăti companiile – ăia 2,5%. Cel mai greu a fost să existe. După aia va fi floare la ureche: odată creată, ea urmează să se facă mare, nu-i așa?