Deputatul PNL Andreea Paul a sesizat luni două paradoxuri economice care, în opinia sa, ar trebui eliminate.
În primul rând, Andreea Paul consideră că instituțiile și autoritățile publice trebuie obligate să păstreze disponibilitățile financiare în Trezorerie, nu în băncile comerciale, ”ca să nu ne mai împrumutăm statul din propriile noastre economii”.
În practica curentă, Ministerul Finanțelor Publice se împrumută de la băncile comerciale, unde însăși instituțiile publice își păstrează disponibilitățile, de ani de zile.
La sfârșitul anului 2015, instituțiile și autoritățile publice dețineau 29 miliarde de lei în băncile comerciale, deși legea finanțelor publice nu permite acest lucru.
Plecând de la această realitate, Andreea Paul solicită Ministerului Finanțelor Publice și Curții de Conturi să informeze și să ceară instituțiilor și autorităților publice respectarea legii și obligativitatea păstrării în Trezorerie a disponibilului lor și nu în băncile comerciale.
În al doilea rând, deputatul nu înțelege de ce excedentele lăsate la bunul plac al unor autorități publice ale statului.
O serie de instituții, precum ANCOM, ANRE, ASF, ANL, BNR, ROMATSA etc. încasează diverse taxe (de spectru, de exploatare, comisioane, subvenții etc.), banii trebuind folosiți în beneficiul statului român, nu în beneficiul conducerii și angajaților.
În mod normal, excedentele ar trebui virate la bugetul statului, iar pentru cheltuielile și avantajele conducerii și personalului acestor autorități, spune Andreea Paul, ar trebui făcute analize judicioase și introdusee mecanisme transparente de alocare, în limite rezonabile cu bunele practici internaționale.
”La noi avem de-a face cu state în stat. Se ajunge în situația în care, la aceste autorități, conducerea și angajații beneficiază de salarii uriașe, de diverse alte avantaje, disproporționate față de dezvoltarea economiei noastre și bunele practici europene în domeniu, fără să existe o justificare reală.” afirmă deputatul PNL.
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
1.Cele doua „paradoxuri” nu sint decit o forme denaturate a regulilor financiare ale statului, fie bani pentru clientela politica si administrativa.
Situatia nu se poate rezolva prin critici „economice” ci doar printr-un „proiect (national economic) de tara”, care sa inventarieze si elimine toate anomaliile economice, sociale si salariale.
Pina atunci, criticii de orice provenienta se aliniaza lamentarilor organizatiilor patronale – care la fel de lipsite de viziune si proiecte de schimbare (pe care sa le propuna/impuna guvernelor) – cer schimbari imposibile in faza in care postcomunismul ramine de nedepasit.
2.Institutiile precum ANCOM, ANRE, etc. acorda marile „rente” salariale angajatilor si condicerii lor, pe seama saraciei celor 3 milioane de salariati cu salariul minim pe economie!