Marea Britanie are dreptul să limiteze unele ajutoare (alocații de familie și beneficiile pentru copii) pentru imigranții proveniți din alte state membre, punând condiția rezidenței, a lămurit marți Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).
Decizia a fost pronunțată într-o cauză deschisă de Comisia Europeană după mai multe schimburi de pe puncte de vedere pe acest subiect cu Marea Britanie.
Fiindcă britanicii au respins acuzația că i-ar discrimina pe acei cetățeni europeni ajunși în Marea Britanie cărora li s-au refuzat beneficii sociale similare celor primite de localnici, Comisia a apelat în cele din urmă la CJUE, pentru a clarifica aceste controverse.
Marea Britanie a argumentat de fiecare dată că acea condiție, testarea dreptului de rezidență, este o măsură proporțională impusă pentru a se asigura că beneficiile sociale sunt acordate persoanelor suficient d eintegrate în această țară.
În cele din urmă, nemulțumită de răspunsurile Londrei, Comisia Europeană a decis în 2014 să dea în judecată Marea Britanie.
UE are un test standard aplicat de către statele membre pentru stabilirea eligibilității imigranților care solicită beneficii sociale, dar în cazul UK există o testare suplimentară ce restricţionează accesul la ajutoare.
Decizia
CJUE a stabilit marți că această testare a dreptului de rezidență nu încalcă articolul 4 din Regulamentul (CE) Nr. 883/2004 din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.
ART. 4
Egalitatea de tratament
Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede altfel, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament beneficiază de aceleaşi prestaţii şi sunt supuse aceloraşi obligaţii, în temeiul legislaţiei unui stat membru, ca şi resortisanţii acelui stat membru.
„Marea Britanie poate cere ca beneficiarii de alocații pentru familie și pentru creșterea copilului să dispună de drept de ședere în acest stat. Chiar dacă această condiție este considerată ca fiind o discriminare indirectă, ea este justificată de necesitatea de a proteja finanțele statelor membre care îi primesc”, a explicat Curtea de Justiție a UE.
Comisia Europeană trebuie să plătească toate cheltuielile de judecată, portivit regulilor CJUE.
Au mai existat decizii, dar numai pe cazuri individuale, în care CJUE a confirmat dreptul unui stat membru UE de a le refuza imigranților europeni unele prestații.
„U n stat membru trebuie să aibă posibilitatea de a refuza acordarea de prestaţii sociale unor cetăţeni ai Uniunii inactivi din punct de vedere economic care îşi exercită libertatea de circulaţie numai în scopul de a obţine beneficiul ajutorului social al unui alt stat membru deşi nu dispun de suficiente resurse pentru a pretinde să beneficieze de un drept de şedere”, a explicat anul trecut instanţa europeană, într-unul dintre aceste cazuri, care privea Germania.
Mecanismul frânei de urgență
Reamintim că problema acestor beneficii a constituit unul dintre sbiectele centrale ale negocierilor purtate de Marea Britanie cu UE pentru rămânerea în Uniunea.
În cele din urmă, cele două părți au convenit un mecanism, denumit frâna de urgență, prin care un stat membru poate apela penrtu a limita accesul labeneficii.
”Frâna de urgență” va putea fi activată în situația în care un stat membru UE transmite Comisiei că ”se confruntă cu creșterea substanțială a numărului persoanelor descoperite că locuiesc fără drept în teritoriul național” sau dacă se identifică ”riscuri de securitate interne ale statelor membre, susținute de date substanțiale, în special în ceea ce privește creșterea semnificativă a infracțiunilor grave sau amenințărilor teroriste”.
România este unul dintre statele pentru care deciziile acestea contează, pentru că are un număr mare de emigranți.
În ceea ce privește beneficiile pentru copii, s-a ajuns la înțelegerea ca indemnizațiile acordate pentru copiii rămași acasă ai persoanelor care muncesc în Marea Britanie să fie indexate la valoarea din țara de origine.
Urmărește-ne pe Google News
