luni

23 mai, 2022

2012. România începe plata la FMI: Rostogolirea datoriilor şi implicaţiile bugetare

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

21 februarie, 2012

Începând din acest an, trebuie să rambursăm banii luaţi cu împrumut de la FMI, în urma acordului care ne-a permis să traversăm criza financiară mondială feriţi de turbulenţe majore. Propriu-zis şi foarte probabil, doar dobânzile vor fi achitate, în timp ce sumele din principal vor fi înlocuite cu sume atrase de pe pieţele financiare private, adică „rostogolite” la dobânzi superioare celor precepute de FMI.

În tabelul de mai jos, apar sumele totale ce vor trebui achitate de BNR şi Ministerul Finanţelor, exprimate în lei la cursul leu – DST ( abreviat XDR în engleză ) valabil luni, 20 februarie 2012.

Am ales moneda naţională din motive de uzanţe contabile europene, dar şi de percepţie mai corectă a dimensiunii efortului financiar făcut, prin raportare la PIB.

Plăţi pentru rambursarea împrumutului luat de la FMI 2012 – 2015:

Prima observaţie este că operaţiunea de conversie a datoriei dinspre instituţia financiară mondială spre pieţele private implică aproape 9% din PIB pe parcursul a cinci ani. 70% din această presiune pe gestiunea finanţelor publice se va concentra în 2013 şi 2014.

Anul 2012 apare, din această perspectivă, ca un an de exerciţiu pentru ce va urma şi ca un examen de imagine pentru percepţia investitorilor străini sau români. Evident, se vor putea rostogoli inclusiv dobânzile, sau se poate lua decizia, puţin probabilă de diminua soldul datoriei.

Mai important este, însă, la ce dobândă vom putea obţine finanţare pentru a nu plăti dobânzi exagerat de mari. Aici intervine atuul deţinerii unui acord preventiv şi se explică evocarea posibilităţii de a mai încheia şi alt acord, nu neapărat cu bani FMI, dată fiind deplasarea accentului spre UE, dar neapărat cu girul FMI.

Dacă admitem varianta plăţii efective a dobânzilor şi păstrarea datoriei la acelaşi nivel, rezultă că vom avea de dat în acest an aproximativ 0,25% din PIB, anul viitor 0,20% din PIB iar în 2014 0,05% din PIB, pentru 2015 şi 2016 valorile fiind, practic, neglijabile.

Caldendarul anului

Revenind la 2012, sumele de plată sunt (la cursul actual) câte 637 milioane euro în datele de 6 august şi 6 noiembrie şi 250 milioane euro pe 21 decembrie. Adică ceva mai mult de 1,5 miliarde eurobani ce vor trebui adunaţi prin emisiuni de obligaţiuni şi mutaţi ca termen de plată preferabil pe termen mediu, undeva spre 2015 – 2017.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

La o dobândă aproximativ dublă faţă de cea percepută de FMI, undeva în jur de 3%, dobânda va însemna, în loc de 0,25% din PIB, 0,5% din PIB, dacă am bate pasul pe loc cu nivelul PIB exprimat în euro. Adică exact deficitul structural permis prin Pactul de stabilitate fiscală.

De aici, rezultă că trebuie să facem tot ce depinde de noi pentru a reduce dobânda la care ne împrumutăm, să nu mai creştem nivelul datoriei publice şi să majorăm cât mai repede PIB-ul în termeni reali. Cu cât dobânda va însemna mai puţin, cu atât vom putea folosi banii în alte direcţii.

Pentru a nu afecta perspectivele de relansare printr-o politică de austeritate de tristă amintire, cea mai bună strategie pare a fi reducerea pe termen mediu şi lung a ponderii datoriei publice în PIB pe baza creşterii PIB şi nu a reducerii soldului acesteia.

Vom reveni cu discuţia privind rambursarea sumelor împrumutate de la Comisia Europeană.


Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

8 răspunsuri

    1. Observatia este corecta dar diferenta nu e totala. Cea mai mare parte a datoriei catre FMI revine BNR, adica nu implica direct bugetul, dar reducerea rezervelor internationale slabeste pozitia pe piata valutara si mareste costurile de sustinere a cursului monedei nationale. De altfel, la momentul efectuarii platilor, cursul leu – DST nu va mai fi acelasi.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

8 răspunsuri

    1. Observatia este corecta dar diferenta nu e totala. Cea mai mare parte a datoriei catre FMI revine BNR, adica nu implica direct bugetul, dar reducerea rezervelor internationale slabeste pozitia pe piata valutara si mareste costurile de sustinere a cursului monedei nationale. De altfel, la momentul efectuarii platilor, cursul leu – DST nu va mai fi acelasi.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Andrew Kenningham (foto), economist-şef pentru Europa la Capital Economics, explică într-un interviu pentru CursdeGuvernare cum va reseta războiul obiectivele şi strategiile de dezvoltare pe care UE le bătuse...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: