În condițiile în care discuțiile privind reforma Zonei Euro purtate de către guvernele Franței și Germaniei par să nu ajungă la niciun rezultat, o posibilă soluție apare din mediul academic al celor două state:
14 prestigioși economiști francezi și germani au dat publicității, miercuri, un plan detaliat al modului în care Uniunea Monetară își poate îmbunătăți rezistența la șocuri și poate deveni un garant mai bun al prosperității pe termen lung.
Cei 14 influenți economiști (aceiași care în septembrie 2017 au publicat în Le Monde și în Frankfurter Allgemeine Zeitung un apel către guvernele Franței și Germaniei cerând ”curaj” în reformarea Uniunii Monetare) fac acum un pas mai departe și detaliază ce cred ei că trebuie făcut în acest sens- și cu atât mai repede, cu atât mai bine.
Documentul a fost transmis cursdeguvernare.ro de către Ifo Institute – Institutul Leibniz pentru Cercetare în Economie al Universității din Munchen.
(Descărcați AICI propunerea de reformă a Zonei Euro formulată de grupul de experți franco-german)
Baza de la care pleacă planul expus de grupul de experți– elaborat sub forma unei propuneri de politici publice, și de această dată publicată simultan la Paris și Berlin- este aceea că Franța și Germania, chiar dacă separate de viziuni diferite asupra rolului Uniunii Monetare generate de diferențe culturale și istorice, au fiecare dreptate în felul lor.
În esență, afirmă grupul, Zona Euro are nevoie și de:
- – disciplină financiară, așa cum cere Germania,
- – partajarea riscurilor, așa cum insistă Franța.
Dar ambele poziții trebuie să capete credibilitate și să înceteze la a mai face apel la reguli atât de stricte încât Nu pot fi aplicate sau la promisiuni guvernamentale care Nu pot fi îndeplinite.
Mai mult, economiștii afirmă că nu mai este timp de pierdut, pentru că nimeni nu poate prezice când va lovi următoarea criză financiară și, chiar dacă economia pare să își revină cu pași vioi, Zona Euro este în continuare vulnerabilă.
Analiza celor 14 economiști furnizează argumente serioase pentru a modifica cadrul în care se poartă dezbaterile publice asupra reformei Zonei Euro, cadru impus atât de Franța cât și de Germania.
E vorba de insistența cu care președintele Macron pledează pentru desemnarea unui ministru de finanțe al Zonei Euro care să gestioneze un buget comun și de dorința Germaniei de a transforma Mecanismul European de Stabilitate (ESM) într-un mecanism independent cu titulatura de Fond Monetar European.
Unul dintre semnatarii studiului, asumat de toți 14 economiști, este Agnès Bénassy-Quéré, care afirmă că niciuna dintre cele două propuneri ”nu pune întrebările cruciale” pentru funcționarea Uniunii Monetare.
În schimb, cei 14 sugerează 6 reforme economice majore, despre care afirmă că trebuie adoptate simultan și fără întârziere.
Sistemul de-a descuraja simplu, eficient și de-adevăratelea deficitele și cum pot fi descurajate cheltuielile populiste
1-. În primul rând, afirmă documentul, trebuie adresate deficiențele reziduale ale sistemului bancar.
Asta ar presupune limitarea valorii datoriei suverane a propriilor țări pe care băncile le pot păstra în bilanțurile lor, diminuarea stocului de împrumuturi neperformante și completarea schemei de garantare a depozitelor, ceea ce ar ajuta la evitarea posibilelor derapaje bancare în perioade de criză.
2-. În al doilea rând, regulile UE privind deficitul trebuie reformate pentru a deveni mai simple și mai credibile. ”Sunt incapabil să explic studenților mei sistemul actual”, scrie Philippe Martin, profesor de economie la Sciences Po și unul dintre autorii analizei. El precizează că sistemul curent de amenzi și penalități aplicat statelor care încalcă Pactul de Stabilitate și Creștere ”nu este credibil pentru că niciodată nu este aplicat”.
În loc să ne aplecăm asupra deficitelor bugetare, autorii propun ca guvernele să fie limitate de un plafon impus cheltuielilor, astfel încât rata de creștere a cheltuielilor guvernamentale să poată fi cel mult egală cu rata de creștere a PIB, sau chiar mai redusă, în cazul statelor supra-îndatorate.
Aceste restricții ar putea fi controlate de organisme independente iar penalitățile ar putea consta din emiterea așa numitelor ”junior debt”, adică rate mai mari ale dobânzilor care ar fi automat restructurate dacă respectivul stat ar avea mai târziu nevoie de asistență din partea ESM.
3-. În al treilea rând, poate cea mai controversată propunere, ar trebui pus în aplicare un mecanism juridic clar de restructurare a datoriilor pentru țările insolvabile, cu scopul de a evita improvizațiile și pierderea de timp care au marcat drama economică a Greciei după 2010.
Următoarele 3 propuneri de reformă avansate de grupul franco-german se referă la:
- crearea unui fond comun, la care statele membre să poată apela în situații majore de criză
- definirea unei clase de „active sigure” care să permită băncilor să înlocuiască datoria suverană în bilanțurile lor
- reforma instituțiilor Zonei Euro, cu scopul de a delimita mai bine responsabilitățile în ceea ce privește monitorizarea politicilor economice naționale și pentru a oferi puterea de a sancționa guvernele iresponsabile
Raportul va avea cu siguranță impact în interiorul guvernelor francez și german în primul rând datorită anvergurii semnatarilor, printre care se mai numără Jean Pisani-Ferry, principal arhitect al platformei prezidențale a președintelui Macron, Clemens Fuest, șeful Ifo Institute, și Beatrice Weder di Mauro, profesor al Universității din Mainz și fost membru al Consiliului german al Experților Economici.
Raportul celor 14 experți apare într-o perioadă în care discuțiile referitoare la reforma Zonei Euro par să fi stagnat, momentul de avânt marcat după discursul din septembrie 2017 al președintelui Emmanuel Macron fiind irosit de complicatele negocieri pentru formarea noului guvern german.
Un răspuns
-Accentul pe independenta justitiei sa fie prioritar.
-Orice membru al justitiei daca comite o abatere de la litera legii sa-si piarda dreptul de a mai practica legea.
-Orice membru al justitiei daca comite o abatere de la litera legii sa fie obligat sa plateasca daunele produse prin confiscarea averii iar difrenta intre valoarea pagubei produsa si valoarea averii confiscate sa fie evaluata si recuperata prin transformarea in ani de puscarie calculul facandu-se la pret de munca necalificata.
-Politicienii si organele administrative guvernamentale locale sau centrale sa primeasca in spor de circa 10 % in plus fata de pedeapsa celor din justitie pe motivul ca in justitie este mai usor sa gresesti decat in politica/administratie.
-Cei din puscarii sa nu beneficieze de tratament mai bun decat cei 25 % de la partea de jos a societatii romanesti.
-Daca puscariasii doresc in tratament mai bus sa plateasca ei insusi costul puscariei.
-Criminalii pedepsiti conformcelor de mai sus sa nu poata practica in viitor meseriile ce le practicau la momentul condamnarii sau orice alta functie publica ce poate produce pagube societatii.
-Sa fie creat, prin plebiscit, un organism independent care sa propuna marirea pedepselor, propunerea sa fie aprobata doar prin plebiscit.
-Orice rectificare al acestor propuneri sa fie doar prin plebiscit.
DESIGUR CA PROPUNEREA NU VA FI LUATA IN CONSIDERARE DEOARECE CEI CE S-AR „BATE PENTRU A SE OCUPA” CU IMPLEMENTAREA AR FI, STATISTIC VORBIND, TOT PUSCARIABILI SI ” CORB LA CORB NU SCOATE OCHII”.
DOAMNE TE ROG DA-I O SANSA „ACESTUI BLESTEM PE CAPUL HOTILOR”!.