USL şi Ministerul Justiţiei au prezentat, marţi, proiecte de lege pentru instituirea măsurii de confiscare extinsă a bunurilor obţinute ilegal, prin care sarcina probei nu mai revine statului, ci persoanei în cauză.
Cele două proiecte de lege încearcă să împace legislaţia europeană cu alin. 8 al art. 44 din Constituţia României – prin care caracterul licit al averii se prezumă – prevedere pe care preşedintele Traian Băsescu încearcă să o elimine din Legea fundamentală, prin proiectul de revizuire înaintat Legislativului.
La o primă vedere, cele două proiecte par să-şi propună acelaşi lucru – confiscarea bunurilor obţinute de o persoană condamnată şi pe care acea persoană nu le poate justifica prin venituri. Diferenţa principală este precizarea expresă de către proiectul USL a tipurilor de infracţiuni pentru care se aplică măsura de confiscare extinsă, nefiind menţionate infracţiunile de corupţie.
USL a depus deja, marţi, la Parlament proiectul său de lege, în timp ce MJ abia l-a lansat în dezbatere publică pe al său, însă cele două texte au şanse să intre împreună în discuţiile parlamentare, în toamnă, după terminarea vacanţei legislative.
Deosebiri fundamentale. USL scoate corupţia de pe lista infracţiunilor care duc la confiscare
– Forma. USL propune un text special, sub forma unei legi privind regimul juridic al averilor ilicite. În schimb, Ministerul Justiţiei propune modificarea Codului Penal, prin instituirea unei noi măsuri de siguranţă asupra făptuitorului unei infracţiuni – confiscarea extinsă
– Cazurile. Proiectul USL limitează confiscarea extinsă la persoanele care fuseseră condamnate pentru una dintre următoarele infracţiuni: falsificarea de monedă; spălarea de bani; traficul de persoane; exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă; traficul de droguri; terorismul. Lipsesc inrfacţiunile specifice corupţiei: mita, traficul de influenţă, infracţiunile cu specific economic. În schimb, proiectul Ministerului Justiţiei nu prevede expres tipurile de infracţiuni pentru care se aplică măsura de confiscare extinsă a averii.
De partea cealaltă, proiectul MJ menţionează infracţiunile de crimă organizată, însă doar ca exemplu.
– Procedurile. Proiectul USL prevede că măsura confiscării extinse este iniţiată de Comisia pentru verificarea averilor, constituită pe lângă instanţa de judecată, la fel ca în cazul legislaţiei privind integritatea şi averile funcţionarilor publici, demnitarilor sau magistraţilor. Această comisie, constituită pe lângă instanţa de judecata competentă, este alcătuită dintr-un judecător desemnat de preşedintele tribunalului judeţean, respectiv al Municipiului Bucureşti şi un procuror desemnat de prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunalul judeţean, respectiv Tribunalul Municipiului Bucureşti. La sesizarea acestei comisii, instanţa de judecată decide confiscarea extinsă a bunurilor condamnatului.
În schimb, proiectul MJ prevede că procurorul este obligat să probeze că o persoană anume, într-un interval de timp, a fost implicată în săvârşirea anumitor infracţiuni, iar instanţa decide asupra măsurii de confiscare extinsă.
– Perioada pentru care se aplică măsura. Proiectul USL lasă la latitudinea instanţei să decidă ”perioada rezonabilă” înainte şi după condamnarea celui în cauză pentru care se calculează averea care trebuie confiscată. În schimb, proiectul MJ stipulează clar că instanţa poate decide confiscarea averii acumulată pe perioada de 5 ani înainte şi (după caz) după condamnarea celui în cauză.
Asemănările. Confiscarea se poate extinde şi la apropiaţii infractorului
– Ambele proiecte înţeleg prin confiscarea extinsă confiscarea acelor bunuri pentru care sunt nejustificate de venituri, într-o anumită perioadă de timp.
– Confiscarea extinsă se aplică unor persoane deja condamnate pentru infracţiuni de pe urma cărora pot fi acumulate foloase materiale
– Confiscarea bunurilor se poate extinde la firmele sau la apropiaţii persoanei în cauză
– O condiţie pentru confiscarea extinsă este ca persoana în cauză să fi fost condamnată la închisoare de cel puţin cinci ani (în plus, USL coboară limita la 4 ani, în cazul spălării banilor).
