România a mai bifat un ultim loc între statele UE la procentajul tinerilor (16 -24 ani) care au competențe de lucru în mediu digital.

Datele comunicate de Eurostat nu confirmă la nivelul întregii populații percepția publică (altminteri argumentată) a unei țări cu mulți programatori de valoare și viteză mare de Internet.

Cu un procentaj de competențe digitale de doar 56%, ne plasăm la coada Europei, după Bulgaria (58%), Italia (65%), Ungaria (68%), Letonia și Luxemburg (ambele cu 75%).

La polul opus, adică în fruntea clasamentului, figurează surprinzător Croația (98%), urmată de Estonia, Lituania, Olanda (cu câte 93%) și Grecia (92%) .

Dincolo de eventualele comentarii malițioase ce pot apărea în context, ar trebui să luăm aminte la cele două state occidentale care figurează la capetele ierarhiei, Italia și Olanda. Se pare că, pe bază sociologică de sorginte latin-balcanică, deși avem capacități excepționale, nu prea avem nici consistență în marea masă a populației și nici un caracter aplicat spre muncă, fie ea și de secol XXI.

Iar statistica întocmită de Eurostat nici măcar nu se referă, de fapt, la muncă ci la abilități elementare de accesare a unor servicii on-line. Unde, din păcate, se include și școala fără prezență fizică, din motive de distanțare socială impusă de Covid.

Deși, la abandonul nostru școlar de peste 16%, în topul european, și poziția de lanternă roșie a UE la rata absolvire a unei școli superioare (undeva pe la 26%), ce mai contează competențele digitale ?

Pentru final și poziționare în context european la nivel de competitivitate pe piața muncii în viitor, menționăm că referința indicatorului publicat de Eurostat o constituie media UE de 80%. Mai pe românește, patru din cinci tineri europeni capabili să stăpânească calculatorul, sub orice formă ar fi el, față de doar patru din șapte în cazul nostru.