grupări de ţări, state sau teritorii independente (19 ţări din America de Nord, Centrală şi de Sud, Liberia şi Filipine), ale căror sisteme băneşti şi decontări internaţionale se orientează spre dolarul S.U.A. Z.d. s-a constituit în perioada imediat postbelică, în ţările care nu participau la zonele sau aranjamentele monetare în vigoare în acea perioadă. Formată pe structura blocului cu acelaşi nume, z.d. a avut caracterul unei grupări de facto, fiind întemeiată pe intensitatea schimburilor economice cu S.U.A. Trăsăturile de bază ale z.d. sunt: susţinerea de către toate ţările participante a unui curs fix al monedelor în raport cu valuta ţării dominante; schimbarea cursului lor valutar numai cu acordul ţării hegemon; păstrarea la Sistemul
Federal al Rezervelor (S.U.A.) a celei mai mari părţi a rezervelor naţionale valutare; schimbul valutar liber între ţările din zonă; libera mişcare a mijloacelor de plată internaţională în cadrul zonei şi existenţa unor restricţii severe în raporturile cu ţările terţe; concentrarea decontărilor internaţionale ale ţărilor din zonă la băncile americane. În aceste condiţii, S.U.A. s-au putut folosi de poziţia lor în relaţiile cu aceste ţări, obţinând unele avantaje materiale şi strategice. Revenirea principalelor monede la convertibilitate (1958) şi suprimarea discriminărilor faţă de produsele ţărilor respective au dus la fuzionarea z.d. cu sistemul monetar internaţional
