(1914-1996), economist american, profesor universitar. V. s-a născut în oraşul Victoria din regiunea Columbia Britanică (Canada). În anul 1935 absolvă cursurile Universităţii Yale (S.U.A.). Îşi continuă studiile la Universitatea Columbia, New York. Primeşte titlul de doctor în anul 1947. Începând cu anul 1946 a lucrat fără întrerupere în cadrul Universităţii Columbia. Laureat al Premiului Nobel pentru Economie în anul 1996. Motivaţia juriului Academiei Regale de Ştiinţe a Suediei a fost: “Pentru contribuţia fundamentală la teoria economică a stimulentelor în condiţii de informaţie asimetrică.” Domeniul esenţial al cercetărilor lui W. Vickrey l-au constituit proprietăţile diferitelor tipuri de licitaţii şi modul în care acestea pot să fie concepute, astfel încât să genereze eficienţă economică. Studiile sale au asigurat o bază pentru dezvoltarea unui nou câmp de cercetare, care s-a extins până la aplicaţii practice, aşa cum sunt licitaţiile pentru obligaţiuni şi spectrul de bandă al licenţelor. De asemenea, la sfârşitul anului 1940, W. Vickrey a formulat un model indicând modul în care poate fi concepută impozitarea veniturilor astfel încât să se obţină un echilibru între eficienţă şi echitate. O mare parte dintre cercetările lui W. Vickrey s-au situat în domeniul informaţiei şi al stimulentelor. În viaţa reală sunt foarte des întâlnite situaţiile în care decidenţii dispun de informaţii diferite (asimetrice). Exemple în acest sens: o bancă nu are informaţii complete despre veniturile viitoare ale debitorilor ei; proprietarii unei firme nu au aceleaşi informaţii ca directorul ei executiv despre costuri şi condiţiile con- curenţiale specifice; o companie de asigurări nu poate observa în totalitate responsabilitatea celor asiguraţi faţă de bunurile asigurate şi nici nu poate observa toate evenimentele externe care afectează riscul apariţiei unor pagube; guvernul trebuie să stabilească un sistem de impozite fără să cunoască prea multe în legătură cu productivitatea individuală a cetăţenilor etc. Distribuirea incompletă şi asimetrică a infor- maţiei are consecinţe importante, în special în sensul
că un avantaj informaţional poate fi adesea exploatat strategic. Cercetările lui W. Vickrey asupra acestor aspecte au permis o mai bună înţelegere a pieţei asigurărilor, creditului, a licitaţiilor, a organizării interne a firmelor, a formelor de salarii, a sistemelor fiscale, a asigurărilor sociale, a instituţiilor politice, a condiţiilor concurenţiale etc. Studiile lui W. Vickrey asupra stabilirii eficiente a preţurilor au permis stabilirea nivelului producţiei de bunuri politice pe baze ştiinţifice. O aplicaţie practică a studiilor sale s-a regăsit în transporturile publice din New York, în anii 1950. Totodată, concluziile sale privind licitaţiile şi stabilirea preţurilor în cadrul acestora au atras legarea numelui său de acest domeniu încă din anii 1961 şi 1962. El a acordat o importanţă deosebită licitaţiei pentru al doilea preţ, cunoscută acum sub numele de licitaţie Vickrey Într-o asemenea licitaţie, un obiect este atribuit ofertantului care oferă cel mai înalt preţ, ce este însă mai mic decât cel mai înalt preţ oferit. Acesta este un mecanism care arată disponibilitatea reală de plată a individului. Oferind un preţ mai mare decât disponibilitatea sa de plată, un individ riscă să se găsească în situaţia în care alt individ să ofere mai puţin şi astfel el este obligat să suporte pierderea (cumpărând obiectul). Invers, dacă un individ oferă un preţ mai mic decât disponibilitatea lui de plată, altcineva poate oferi mai mult şi astfel el nu intră în posesia obiectului dorit. Prin urmare, în acest fel de licitaţie, individul este interesat să facă o ofertă adevărată. De asemenea, licitaţia este eficientă sub aspect social. Obiectul ajunge la persoana cu cea mai mare disponibilitate de plată, iar persoana în cauză plăteşte costul de oportunitate social, care este a doua cea mai mare ofertă. Cercetările lui W. Vickrey, desfăşurate pe principii asemănătoare, au scos în evidenţă importanţa relevării disponibilităţii reale de plată pentru proiectele publice. Astfel, W. Vickrey a studiat şi aspectele fundamentale ale proiectării mecanismelor de alocare a resurselor menite să asigure stimulente sociale dezirabile. Op.: “Agenda for Progressive Taxation” (1949); “Utility, strategy and social decision rules” (1960).
