(v. VALOARE ANTICIPATĂ)
UTILITATE CARDINALĂ, modalitate de mă- surare (apreciere) a utilităţii economice, bazată pe ipoteza că fiecare individ este capabil să ataşeze un număr cardinal, care să măsoare satisfacţia ce o resimte prin obţinerea şi consumarea fiecărei doze (unităţi) dintr-un bun economic dat sau a unor combinaţii de doze din bunuri diferite. De exemplu, plăcerea pe care un consumator dat consideră că o resimte prin consumarea succesivă a dozelor I-IV din bunul x – sticle etalon de băutură răcoritoare – este
evaluată riguros prin numerele cardinale 9, 7, 5, 3. Aceeaşi ipoteză se aşază şi la baza raţionamentului după care consumatorul raţional poate măsura satisfacţia pe care o obţine prin deţinerea şi/sau consumarea unor doze diferite din bunurile x şi y (prăjituri), respectiv 2x + 2y = 16 + 20 = 36; 3x + y = 21 + 11 = 32; 3x + 2y = 21 + 20 = 41. Măsurarea cardinală are doar valoare didactică, pentru că nu a fost identificată unitatea de măsură a utilităţii economice (satisfacţiei, preţuirii, plăcerii) (v. Utilitate ordinală).
