modalitate de studiere a unui proces logic de decizie care-l determină pe agentul economic producător să caute maximum de avantaje pornind de la resursele de care dispune. Pentru început, t.c.p., ca de altfel, în general, teoria comportamentului firmei, a fost dezvoltată de R. Cyert, J.G. March şi H.A. Simon. Principiile fundamentale ale t.c.p. sunt
următoarele: a) producătorii încearcă să satisfacă mai degrabă decât să folosească comportamentul maximizator; b) producătorii acţionează individual sau ca sociogrupuri, fiecare cu aspiraţii proprii, ceea ce duce la urmărirea unor scopuri multiple, adesea contradictorii. O contribuţie importantă a acestei teorii se referă la faptul că, pe baza studiilor efectuate, a informaţiilor oferite, ea permite producătorilor evitarea soluţiilor costisitoare şi luarea celor mai avantajoase decizii economice în vederea atingerii scopului de maximizare a profitului. T.c.p. pre- supune: a) utilizarea unor instrumente de analiză, şi anume funcţia de producţie, Q = f(x,y); b) curbele de izoprodus descrescătoare, convexe şi nesecante, productivitatea marginală pozitivă şi descrescătoare; c) obiectivul sau funcţia-scop, de maximizare a nive- lului producţiei, care asigură maximizarea profitului sub constrângere de resurse (bugetare); d) construcţia funcţiei ofertei. Se presupune un agent economic întreprinzător raţional care acţionează în conformitate cu principiul de comportament al economicităţii, al eficienţei economice. T.c.p. pe termen scurt are în vedere echilibrul producătorului, respectiv luarea acelei decizii economice care permite stabilirea volumului producţiei care, în condiţiile date, maxi- mizează profitul, respectiv diferenţa dintre încasările totale şi costurile totale. Profitul este maxim atunci când costul marginal este egal cu încasarea marginală. T.c.p. pe termen lung presupune luarea în considerare a două probleme: combinarea optimă a factorilor de producţie, care asigură maximizarea profitului, şi mărimea optimă a firmei, care să permită obţinerea unei producţii maxime la un nivel dat al costului total sau obţinerea volumului dat al pro- ducţiei cu un cost de producţie total minim (v. Randamente de scară, economii de scară).
