(1790-1864), economist englez, academician şi profesor universitar; a predat economia politică la Oxford. Este cunoscut ca un critic al teoriei lui T. Malthus cu privire la populaţie. N.W. Senior apreciază că nu se poate stabili o relaţie directă între creşterea standardului de viaţă şi creşterea populaţiei, fiecare generaţie dorind să-şi ridice standardul de viaţă pe care l-a moştenit de la înaintaşi. Ca urmare a modificării scalei de consum, a creşterii nivelului de trai, întreţinerea nou-născuţilor devine mai costisitoare şi deci apare tendinţa de temporizare a creşterii populaţiei, respectiv, tendinţa de reducere a ei. N.W. Senior este unul dintre primii exponenţi ai teoriei subiective a valorii, el încercând să reconcilieze teoria valorii a lui Ricardo cu analiza utilităţii economice. Deşi a adoptat teoria ricardiană a costului de producţie, N.W. Senior determină costul capitalului prin termenul de abstinenţă, prin sacrificiile pe care le face proprie- tarul (o persoană) pentru a crea (a agonisi) noul capital. Dobânda este, de asemenea, recompensa pe care credi- torul o primeşte pentru abţinerea lui de la consumarea sumelor economisite şi date cu împrumut. Op.: “Three Lectures on the Rate of Wages” (1831); “An Outline of the Science of Political Economy” (1836).
