an- samblul activităţilor producătoare de bunuri economice, privite în unitatea şi interdependenţa lor, la nivelul fiecărei ţări, determinate de satisfacerea reciprocă a nevoilor de consum, care apar în cadrul circuitului economic general. Pe plan vertical, economia naţională se structurează, în funcţie de nivelul de referinţă, în: microeconomie, mezo- economie, macroeconomie. Pe plan orizontal, aceasta se prezintă sub forma unor structuri tehnologice, de ramură, sectoriale şi teritoriale. În raport cu existenţa acestor structuri, cu ponderea lor în s.e.n., economia unei ţări este considerată modernă şi eficientă dacă aceasta implică: structuri tehnologice concordante cu revoluţia ştiinţifico-tehnică; îmbinarea optimă a industriei şi agriculturii; un sector de servicii dinamic şi eficient; forme instituţionale specifice economiei de piaţă moderne. S.e.n. este deschis, dinamic, fiind în permanenţă interconectat cu mediul exterior şi supus influenţei conjugate a unui ansamblu de factori natural-ecologici, umani, tehnici şi tehnologici, economici, sociali, politici, culturali etc., cu caracter intern şi extern (v. Economie naţională, Macro- economie).
