ansamblu de tehnici şi metode de realizare a experienţelor care implică utilizarea unor modele matematice sau logice ce descriu comportarea unui sistem real într-un interval de timp cu ajutorul unui sistem înlocuitor, cu care acesta se găseşte într-o relaţie de analogie. Modelele de s. încearcă să stabilească modul de funcţionare a unor sisteme prin acordarea unor combinaţii de valori întâmplătoare variabilelor independente care descriu procesele şi prin “citirea” valorilor pe care le primesc pe această cale variabilele dependente semnificative. În funcţie de sistemul înlocuitor, metodele de s. a unui sistem real se clasifică în: metode de s. analogică, dacă sistemul real este de natură fizică, biologică, chimică etc.; metode de s. numerică, dacă sistemul înlocuitor
constă într-o procedură de calcul al unor mărimi ipotetice, dar posibile, atribuite variabilelor şi parametrilor de stare ale sistemului real, folosind relaţiile unui model matematic care reflectă funcţiona- litatea reală (tehnica Forrester, metoda Monte-Carlo, algoritmi euristici etc.); metode de s. hibridă, care îmbină analogiile naturale cu cele numerice. S. se realizează cu ajutorul calculatorului electronic.
