(SECURITATE SOCIALĂ), (1) stare percepută de populaţie, care conferă confort moral, demonstrând capacitatea societăţii de a răspunde într-o anumită măsură la solicitările problematicii sociale; s.s. apare la intersecţia nevoii sociale cu resursele financiare necesare. (2) Răspunderea societăţii faţă de nevoia de protecţie a populaţiei, obiectiv esenţial al societăţii moderne. În acest context, s.s. reprezintă o formă de angajament social apreciat pe termen lung într-o perspectivă multidimensională. S.s. generează sentimentul de solidaritate socială în faţa riscului social. S.s cuprinde un ansamblu de reglementări juridice pentru garantarea drepturilor populaţiei, pre- cum şi redistribuirea de ordin financiar, care
urmăreşte două categorii de măsuri: reparatorii şi de prevenire a riscurilor sociale. S.s. este o componentă şi cel mai evident criteriu de apreciere a statului bunăstării (v. Politici sociale, Protecţie socială, Statul bunăstării).
