posibilitatea tuturor oamenilor de a dispune în permanenţă de alimentele necesare pentru a duce o viaţă activă şi sănătoasă. În viziunea ONU şi a altor organisme internaţionale, elementele s.a. constau în existenţa disponibilităţilor alimentare necesare, dar şi în pute- rea de a le achiziţiona. Inegalităţile actuale din alimentaţie existente între ţări şi, în interiorul ţărilor, între clase şi categorii socio-profesionale sunt o reflectare a insuficienţelor cantitative şi structurale ale producţiei agroalimentare. S.a. constituie un obiectiv esenţial al politicilor agrare la nivel naţional şi internaţional prin care se urmăresc dezvoltarea sectorului agricol şi formarea veniturilor necesare procurării hranei. La nivel naţional, s.a. nu presupune autosatisfacere alimentară totală. E posibil ca fiecare ţară să opteze pentru producerea integrală a bunurilor alimentare sau, dacă avantajul comparativ e în alt domeniu, să folosească încasările valutare ale acestuia pentru a importa bunurile agroalimentare la a căror producţie renunţă. S.a. a populaţiei poate fi asigurată dacă aceasta dispune şi de veniturile necesare cumpărării produselor agroalimentare. Pe plan mondial, s.a. constituie un prim obiectiv al FAO, care a lansat în ultimii ani Programul alimentar, menit să contribuie la eradicarea foametei în zonele cele mai sărace ale Globului şi să amelioreze situaţia alimentară în ţările deficitare în produse agroalimentare (v. FAO, Politică agricolă).
