(v. REEVALUARE)
Reevaluare liberă (v. REEVALUARE)
REFORMĂ AGRARĂ, complex de concepţii, principii şi acţiuni destinate să înlăture structurile de proprietate şi economico-sociale istoriceşte depăşite din agricultură şi să creeze condiţii pentru progresul acesteia. Primele r.a. s-au înfăptuit în secolul al XIX-lea în ţări din Europa şi America. Obiectivul esenţial al r.a. este emanciparea ţărănimii, împroprietărirea şi dotarea cu pământ a gospodăriilor ţărăneşti pentru a le asigura resursele de trai. În ţara noastră, r.a. s-au înfăptuit în timpul Revoluţiei din 1848, în Transilvania, şi în 1864, în Moldova şi Muntenia. Efectul a fost restrângerea proprietăţii funciare nobiliare, bisericeşti şi a statului, cu despăgubirile prevăzute de lege, şi împroprietărirea clăcaşilor, care dispar ca o categorie socială. R.a. din 1921 a scos din proprietatea moşierească peste 6 milioane de hectare şi a împroprietărit circa 1,5 milioane de gospodării ale ţăranilor care au fost pe front. Aplicarea r.a. a durat mai mulţi ani şi a determinat schimbări importante în structura proprietăţii agrare. R.a. din 1945 a confiscat marea proprietate funciară. Ea a fost preludiul eliminării proprietăţii private asu- pra pământului din agricultură, al deposedării ţăranilor de pământ o dată cu cooperativizarea forţată. Legea nr. 18/1991 a Fondului Funciar realizează o reparaţie istorică, chiar şi parţială, restabilind dreptul
de proprietate al ţăranului asupra pământului. Ca urmare a aplicării ei, sectorul privat cuprinde 79% din terenul arabil şi 85% din cel agricol. Pentru crearea condiţiilor necesare formării structurilor de proprietate specifice economiei capitaliste şi pentru realizarea principiului “restitutio in integrum” sunt necesare şi alte măsuri legislative, inclusiv liberalizarea circulaţiei comerciale a fondului funciar (v. Economie de piaţă, Rentă funciară).
