(v. POLITICĂ DE RELANSARE)
POLITICĂ ANTIINFLAŢIONISTĂ, ansamblu de măsuri economice ce vizează aducerea procesului inflaţionist în limite normale, stabilizarea macroeconomică, precum şi modalităţile de trecere de la aceasta la creşterea economică autentică. Dacă se ţine seama de faptul că procesul inflaţionist presupune treceri permanente de la un tip de inflaţie la altul, de la un grad de intensitate la altul şi de la un sens de evoluţie la altul, aducerea inflaţiei în limite normale are extrem de multe concretizări. P.a. se grupează după mai multe criterii: după intensitatea şi sensul procesului, după doctrina ce stă la baza lui, după instrumentele şi metodele folosite. În raport cu primul criteriu, se poate vorbi despre o politică ce urmăreşte prevenirea şi/sau atenuarea crizei inflaţioniste, respectiv a hiperinflaţiei şi efectelor ei. Autorităţile monetare îşi propun să stabilizeze procesele macroeconomice şi să deschidă calea relansării creşterii economice. În plus, acum se adoptă acele măsuri de protecţie socială, cum sunt: indexarea veniturilor, îndeosebi a salariilor, în funcţie de inflaţie; creşterea îndemnizaţiilor de şomaj, a pensiilor etc. După doctrina economică ce stă la baza fundamentării lor, p.a. pot fi: de control al cererii agregate; de stimulare a ofertei agregate. În acest sens, se folosesc cu prioritate fie instrumentele fiscal-bugetare, fie cele monetar-valutare. Eficienţa cu care sunt aplicate diferitele măsuri de p.a. trebuie judecată în raport cu efectele lor de antrenare în economia reală (v. Inflaţie, Hiperinflaţie, Politică monetară, Politică fiscală).
